| 1 | (Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul. El a zis: ) „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! |
| 2 | Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea! |
| 3 | Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”, și sunt izbăvit de vrăjmașii mei. |
| 4 | Mă înconjuraseră legăturile morții și mă îngroziseră râurile pieirii; |
| 5 | mă înfășuraseră legăturile mormântului și mă prinseseră lațurile morții. |
| 6 | Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu: din locașul Lui, El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui. |
| 7 | Atunci s-a zguduit pământul și s-a cutremurat, temeliile munților s-au mișcat și s-au clătinat, pentru că El Se mâniase. |
| 8 | Din nările Lui se ridica fum, și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țâșneau din ea. |
| 9 | A plecat cerurile și S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui. |
| 10 | Călărea pe un heruvim și zbura, venea plutind pe aripile vântului. |
| 11 | Întunericul Și-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau niște ape întunecoase și nori negri. |
| 12 | Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui ieșeau nori care aruncau grindină și cărbuni de foc. |
| 13 | Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină și cărbuni de foc. |
| 14 | A aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei, a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă. |
| 15 | Atunci s-a văzut albia apelor și s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale. |
| 16 | El Și-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; |
| 17 | m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine. |
| 18 | Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu. |
| 19 | El m-a scos la loc larg și m-a scăpat, pentru că mă iubește. |
| 20 | Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele: |
| 21 | căci am păzit căile Domnului și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu. |
| 22 | Toate poruncile Lui au fost înaintea mea și nu m-am depărtat de la legile Lui. |
| 23 | Am fost fără vină față de El și m-am păzit de fărădelegea mea. |
| 24 | De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui. |
| 25 | Cu cel bun Tu Te arăți bun, cu omul neprihănit Te arăți neprihănit; |
| 26 | cu cel curat Te arăți curat, și cu cel stricat Te porți după stricăciunea lui. |
| 27 | Tu mântuiești pe poporul care se smerește și smerești privirile trufașe. |
| 28 | Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu. |
| 29 | Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. |
| 30 | Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite, cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El. |
| 31 | Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, și cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru? |
| 32 | Dumnezeu mă încinge cu putere și mă povățuiește pe calea cea dreaptă. |
| 33 | El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă așază pe înălțimile mele. |
| 34 | El îmi deprinde mâinile la luptă, așa că brațele mele întind arcul de aramă. |
| 35 | Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, și îndurarea Ta mă face mare. |
| 36 | Tu lărgești drumul sub pașii mei, și nu-mi alunecă gleznele. |
| 37 | Urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung și nu mă întorc până nu-i nimicesc. |
| 38 | Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad sub picioarele mele. |
| 39 | Tu mă încingi cu putere pentru luptă și răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele. |
| 40 | Tu faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea, și eu nimicesc pe cei ce mă urăsc. |
| 41 | Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde! |
| 42 | Îi pisez ca praful pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe ulițe. |
| 43 | Tu mă scapi din neînțelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus. |
| 44 | El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă lingușesc. |
| 45 | Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine și ies tremurând din cetățuile lor. |
| 46 | Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele, |
| 47 | Dumnezeu, Răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele |
| 48 | și mă izbăvește de vrăjmașii mei! Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei, mă scapi de omul asupritor. |
| 49 | De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău. |
| 50 | El dă mari izbăviri împăratului Său și dă îndurare unsului Său: lui David și seminței lui pe vecie. |
