| 1 | (Un psalm al lui David.) La Tine, Doamne, îmi înalț sufletul. |
| 2 | În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de rușine, ca să nu se bucure vrăjmașii mei de mine! |
| 3 | Da, toți cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi dați de rușine: ci de rușine vor fi dați cei ce Te părăsesc fără temei. |
| 4 | Arată-mi, Doamne, căile Tale și învață-mă cărările Tale. |
| 5 | Povățuiește-mă în adevărul Tău și învață-mă; căci Tu ești Dumnezeul mântuirii mele, Tu ești totdeauna nădejdea mea! |
| 6 | Adu-Ți aminte, Doamne, de îndurarea și bunătatea Ta; căci sunt veșnice. |
| 7 | Nu-Ți aduce aminte de greșelile din tinerețea mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ți aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne! |
| 8 | Domnul este bun și drept: de aceea arată El păcătoșilor calea. |
| 9 | El face pe cei smeriți să umble în tot ce este drept. El învață pe cei smeriți calea Sa. |
| 10 | Toate cărările Domnului sunt îndurare și credincioșie pentru cei ce păzesc legământul și poruncile Lui. |
| 11 | Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este! |
| 12 | Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă. |
| 13 | El va locui în fericire, și sămânța lui va stăpâni țara. |
| 14 | Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, și legământul făcut cu El le dă învățătură. |
| 15 | Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laț. |
| 16 | Privește-mă și ai milă de mine, căci sunt părăsit și nenorocit. |
| 17 | Neliniștea inimii mele crește: scoate-mă din necazul meu! |
| 18 | Uită-Te la ticăloșia și truda mea și iartă-mi toate păcatele mele. |
| 19 | Vezi cât de mulți sunt vrăjmașii mei și cu ce ură mare mă urmăresc. |
| 20 | Păzește-mi sufletul și scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de rușine când mă încred în Tine! |
| 21 | Să mă ocrotească nevinovăția și neprihănirea, când îmi pun nădejdea în Tine! |
| 22 | Izbăvește, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui. |
