| 1 | (Un psalm. O cântare pentru sfințirea Casei Domnului, făcută de David.) Te înalț, Doamne, căci m-ai ridicat și n-ai lăsat pe vrăjmașii mei să se bucure de mine. |
| 2 | Doamne Dumnezeule, eu am strigat către Tine, și Tu m-ai vindecat. |
| 3 | Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din Locuința morților, Tu m-ai adus la viață din mijlocul celor ce se coboară în groapă. |
| 4 | Cântați Domnului, voi cei iubiți de El, măriți prin laudele voastre Numele Lui cel sfânt! |
| 5 | Căci mânia Lui ține numai o clipă, dar îndurarea Lui ține toată viața: seara vine plânsul, iar dimineața, veselia. |
| 6 | Când îmi mergea bine, ziceam: „Nu mă voi clătina niciodată!” |
| 7 | Doamne, prin bunăvoința Ta mă așezaseși pe un munte tare… dar Ți-ai ascuns fața, și m-am tulburat. |
| 8 | Doamne, eu am strigat către Tine și m-am rugat Domnului, zicând: |
| 9 | „Ce vei câștiga dacă-mi verși sângele și mă cobori în groapă? Poate să Te laude țărâna? Poate ea să vestească credincioșia Ta? |
| 10 | Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!” |
| 11 | Și mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale și m-ai încins cu bucurie, |
| 12 | pentru ca inima mea să-Ți cânte, și să nu stea mută. Doamne Dumnezeule, eu pururi Te voi lăuda! |
