| 1 | (Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.) Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de rușine niciodată. Izbăvește-mă, în dreptatea Ta! |
| 2 | Pleacă-Ți urechea spre mine, grăbește de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetățuie unde să-mi găsesc scăparea! |
| 3 | Căci Tu ești stânca mea, cetățuia mea, și, pentru Numele Tău, mă vei povățui și mă vei călăuzi. |
| 4 | Scoate-mă din lațul pe care mi l-au întins vrăjmașii. Căci Tu ești ocrotitorul meu! |
| 5 | În mâinile Tale îmi încredințez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne Dumnezeule adevărat! |
| 6 | Eu urăsc pe cei ce se lipesc de idoli deșerți, și mă încred în Domnul. |
| 7 | Fă-mă să mă înveselesc și să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloșia mea, știi neliniștea sufletului meu |
| 8 | și nu mă vei da în mâinile vrăjmașului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg. |
| 9 | Ai milă de mine, Doamne, căci sunt în strâmtorare: fața, sufletul și trupul mi s-au topit de întristare; |
| 10 | mi se sfârșește viața în durere, și anii în suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele și-mi putrezesc oasele! |
| 11 | Din pricina potrivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, și de groază pentru prietenii mei; cei ce mă văd pe uliță fug de mine. |
| 12 | Sunt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărâmat. |
| 13 | Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domnește împrejur, când se sfătuiesc ei împreună împotriva mea și uneltesc să-mi ia viața. |
| 14 | Dar eu mă încred în Tine, Doamne, și zic: „Tu ești Dumnezeul meu!” |
| 15 | Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmașii și de prigonitorii mei! |
| 16 | Fă să lumineze fața Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta! |
| 17 | Doamne, să nu rămân de rușine când Te chem. Ci să rămână de rușine cei răi, și ei să se coboare muți în Locuința morților! |
| 18 | Să amuțească buzele mincinoase, care vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie și dispreț împotriva celui neprihănit! |
| 19 | O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine și pe care o arăți celor ce se încred în Tine, în fața fiilor oamenilor! |
| 20 | Tu îi ascunzi la adăpostul feței Tale de cei ce-i prigonesc, îi ocrotești în cortul Tău de limbile care-i clevetesc. |
| 21 | Binecuvântat să fie Domnul, căci Și-a arătat în chip minunat îndurarea față de mine: parc-aș fi fost într-o cetate întărită. |
| 22 | În pornirea mea nechibzuită ziceam: „Sunt izgonit dinaintea Ta!” Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, când am strigat spre Tine. |
| 23 | Iubiți, dar, pe Domnul, toți cei iubiți de El. Căci Domnul păzește pe cei credincioși, și pedepsește aspru pe cei mândri. |
| 24 | Fiți tari și îmbărbătați-vă inima, toți cei ce nădăjduiți în Domnul! |
