| 1 | (Un psalm al lui David.) Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine! |
| 2 | Ia pavăza și scutul și scoală-Te să-mi ajuți. |
| 3 | Învârte sulița și săgeata împotriva prigonitorilor mei! Zi sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!” |
| 4 | Rușinați și înfruntați să fie cei ce vor să-mi ia viața! Să dea înapoi și să roșească cei ce-mi gândesc pieirea! |
| 5 | Să fie ca pleava luată de vânt și să-i gonească îngerul Domnului! |
| 6 | Drumul să le fie întunecos și alunecos, și să-i urmărească îngerul Domnului! |
| 7 | Căci mi-au întins lațul lor, fără pricină, pe o groapă pe care au săpat-o, fără temei, ca să-mi ia viața; |
| 8 | să-i ajungă prăpădul pe neașteptate, să fie prinși în lațul pe care l-au întins, să cadă în el și să piară! |
| 9 | Și atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va înveseli de mântuirea Lui. |
| 10 | Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare decât el, pe cel nenorocit și sărac de cel ce-l jefuiește?” |
| 11 | Niște martori mincinoși se ridică și mă întreabă de ceea ce nu știu. |
| 12 | Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu. |
| 13 | Și eu, când erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post și mă rugam cu capul plecat la sân. |
| 14 | Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame. |
| 15 | Dar, când mă clatin eu, ei se bucură și se strâng; se strâng fără știrea mea, ca să mă batjocorească, și mă sfâșie neîncetat. |
| 16 | Scrâșnesc din dinți împotriva mea împreună cu cei nelegiuiți, cu secăturile batjocoritoare. |
| 17 | Doamne, până când Te vei uita la ei? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viața din ghearele acestor pui de lei! |
| 18 | Și eu Te voi lăuda în adunarea cea mare și Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr. |
| 19 | Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmași, nici să nu-și facă semne cu ochiul cei ce mă urăsc fără temei! |
| 20 | Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înșelătorii împotriva oamenilor liniștiți din țară. |
| 21 | Își deschid gura larg împotriva mea și zic: „Ha! Ha! Ochii noștri își văd acum dorința împlinită!” |
| 22 | Doamne, Tu vezi: Nu tăcea! Nu Te depărta de mine, Doamne! |
| 23 | Trezește-Te și scoală-Te să-mi faci dreptate! Dumnezeule și Doamne, apără-mi pricina! |
| 24 | Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine! |
| 25 | Să nu zică în inima lor: „Aha! iată ce doream!” Să nu zică: „L-am înghițit!” |
| 26 | Ci să fie rușinați și înfruntați toți cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu rușine și ocară cei ce se ridică împotriva mea! |
| 27 | Să se bucure și să se înveselească cei ce găsesc plăcere în nevinovăția mea, și să zică neîncetat: „Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!” |
| 28 | Și atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta. |
