| 1 | (Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David, robul Domnului.) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: „Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.” |
| 2 | Căci se măgulește singur în ochii lui, ca să-și desăvârșească fărădelegea, ca să-și potolească ura. |
| 3 | Cuvintele gurii lui sunt mincinoase și înșelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înțelepciune și să facă binele. |
| 4 | În așternutul lui se gândește la răutate, stă pe o cale care nu este bună, și nu urăște răul. |
| 5 | Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, și credincioșia Ta, până la nori. |
| 6 | Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu, și judecățile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni și pe dobitoace! |
| 7 | Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost. |
| 8 | Se satură de belșugul Casei Tale, și-i adăpi din șuvoiul desfătărilor Tale. |
| 9 | Căci la Tine este izvorul vieții; prin lumina Ta vedem lumina. |
| 10 | Întinde-Ți și mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc, și dreptatea peste cei cu inima neprihănită! |
| 11 | Să nu m-ajungă piciorul celui mândru și să nu mă pună pe fugă mâna celor răi. |
| 12 | Cei ce fac fărădelegea au și început să cadă; sunt răsturnați, și nu pot să se mai scoale. |
