| 1 | (Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.) Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește; |
| 2 | Domnul îl păzește și-l ține în viață. El este fericit pe pământ, și nu-l lași la bunul plac al vrăjmașilor lui. |
| 3 | Domnul îl sprijină, când este pe patul de suferință: îi ușurezi durerile în toate bolile lui. |
| 4 | Eu zic: „Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.” |
| 5 | Vrăjmașii mei zic cu răutate despre mine: „Când va muri? Când îi va pieri numele?” |
| 6 | Dacă vine cineva să mă vadă, vorbește neadevăruri, strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău; și, când pleacă, mă vorbește de rău pe afară. |
| 7 | Toți vrăjmașii mei șoptesc între ei împotriva mea și cred că nenorocirea mea îmi va aduce pieirea. |
| 8 | „Este atins rău de tot – zic ei – iată-l culcat, n-are să se mai scoale!” |
| 9 | Chiar și acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea și care mânca din pâinea mea, ridică și el călcâiul împotriva mea. |
| 10 | Dar Tu, Doamne, ai milă de mine și ridică-mă, ca să le răsplătesc cum li se cuvine. |
| 11 | Prin aceasta voi cunoaște că mă iubești, dacă nu mă va birui vrăjmașul meu. |
| 12 | Tu m-ai sprijinit, din pricina neprihănirii mele, și m-ai așezat pe vecie înaintea Ta. |
| 13 | Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, din veșnicie în veșnicie! Amin! Amin! |
