| 1 | (Către mai marele cântăreților. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultați lucrul acesta, toate popoarele, luați aminte, toți locuitorii lumii: |
| 2 | mici și mari, bogați și săraci! |
| 3 | Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte, și inima mea are gânduri pline de judecată. |
| 4 | Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harpei. |
| 5 | Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei? |
| 6 | Ei se încred în avuțiile lor și se fălesc cu bogăția lor cea mare. |
| 7 | Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării. |
| 8 | Răscumpărarea sufletului lor este așa de scumpă, că nu se va face niciodată. |
| 9 | Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul. |
| 10 | Da, îl vor vedea: căci înțelepții mor, nebunul și prostul deopotrivă pier și lasă altora avuțiile lor. |
| 11 | Ei își închipuie că veșnice le vor fi casele, că locuințele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la țări întregi. |
| 12 | Dar omul pus în cinste nu dăinuie, ci este ca dobitoacele care se taie. |
| 13 | Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum și cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. – (Oprire) |
| 14 | Sunt duși ca o turmă în Locuința morților, îi paște moartea, și în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumusețea, și Locuința morților le este locașul. |
| 15 | Dar mie, Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuința morților, căci mă va lua sub ocrotirea Lui. – (Oprire) |
| 16 | Nu te teme când se îmbogățește cineva și când i se înmulțesc vistieriile casei; |
| 17 | căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el. |
| 18 | Să se tot creadă omul fericit în viață, să se tot laude cu bucuriile pe care și le face, |
| 19 | căci tot în locuința părinților săi va merge și nu va mai vedea lumina niciodată. |
| 20 | Omul pus în cinste, și fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai. |
