| 1 | (Către mai marele cântăreților. Se cântă ca „Porumbel din stejari depărtați”. O cântare de laudă a lui David. Făcută când l-au prins filistenii la Gat.) Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci niște oameni mă hărțuiesc. Toată ziua îmi fac război și mă chinuiesc. |
| 2 | Toată ziua mă hărțuiesc potrivnicii mei; sunt mulți, și se războiesc cu mine ca niște trufași. |
| 3 | Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine. |
| 4 | Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu și nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niște oameni? |
| 5 | Întruna ei îmi ating drepturile și n-au decât gânduri rele față de mine. |
| 6 | Uneltesc, pândesc și îmi urmăresc pașii, pentru că vor să-mi ia viața. |
| 7 | Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor: doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta! |
| 8 | Tu numeri pașii vieții mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta? |
| 9 | Vrăjmașii mei dau înapoi în ziua când Te strig: știu că Dumnezeu este de partea mea. |
| 10 | Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu cuvântul Lui. |
| 11 | Mă încred în Dumnezeu și nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă niște oameni? |
| 12 | Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruințele pe care Ți le-am făcut; Îți voi aduce jertfe de mulțumire. |
| 13 | Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii. |
