| 1 | (Către mai marele cântăreților. „Nu nimici.” O cântare de laudă a lui David. Făcută când a fugit în peșteră, urmărit de Saul.) Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile. |
| 2 | Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine. |
| 3 | El îmi va trimite izbăvire din cer, în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări. (Oprire) Da, Dumnezeu Își va trimite bunătatea și credincioșia. |
| 4 | Sufletul meu este între niște lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai căror dinți sunt sulițe și săgeți, și a căror limbă este o sabie ascuțită. |
| 5 | Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta! |
| 6 | Ei întinseseră un laț sub pașii mei; sufletul mi se încovoia, și-mi săpaseră o groapă înainte: dar au căzut ei în ea. – (Oprire) |
| 7 | Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, și voi suna din instrumentele mele. |
| 8 | Trezește-te, suflete! Treziți-vă, lăută și harpă! Mă voi trezi în zori de zi. |
| 9 | Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri. |
| 10 | Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri, și credincioșia Ta până la nori. |
| 11 | Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul să se întindă slava Ta! |
