| 1 | (Un psalm al lui David. Făcut când era în pustiul lui Iuda.) Dumnezeule, Tu ești Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjește trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat și fără apă. |
| 2 | Așa Te privesc eu în Locașul cel Sfânt, ca să-Ți văd puterea și slava. |
| 3 | Fiindcă bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața, de aceea buzele mele cântă laudele Tale. |
| 4 | Te voi binecuvânta, dar, toată viața mea, și în Numele Tău îmi voi ridica mâinile. |
| 5 | Mi se satură sufletul ca de niște bucate grase și miezoase, și gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze, |
| 6 | când mi-aduc aminte de Tine în așternutul meu și când mă gândesc la Tine în timpul privegherilor nopții. |
| 7 | Căci Tu ești ajutorul meu, și sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale. |
| 8 | Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijină. |
| 9 | Dar cei ce caută să-mi ia viața se vor duce în adâncimile pământului; |
| 10 | vor fi dați pradă sabiei, vor fi prada șacalilor. |
| 11 | Dar împăratul se va bucura în Dumnezeu; oricine jură pe El se va făli, căci va astupa gura mincinoșilor. |
