| 1 | (Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, când gem! Ocrotește-mi viața împotriva vrăjmașului de care mă tem! |
| 2 | Păzește-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiți! |
| 3 | Ei își ascut limba ca o sabie, își aruncă vorbele lor amare ca niște săgeți, |
| 4 | ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neașteptate, fără nicio frică. |
| 5 | Ei se îmbărbătează în răutatea lor, se sfătuiesc împreună ca să întindă curse și zic: „Cine ne va vedea?” |
| 6 | Pun la cale nelegiuiri și zic: „Iată-ne gata, planul este făcut!” O prăpastie este lăuntrul și inima fiecăruia! |
| 7 | Dar Dumnezeu aruncă săgeți împotriva lor: deodată, iată-i loviți. |
| 8 | Limba lor le-a pricinuit căderea; și toți cei ce-i văd clatină din cap. |
| 9 | Toți oamenii sunt cuprinși de frică și mărturisesc: „Iată ce a făcut Dumnezeu”, și recunosc că aceasta este lucrarea Lui! |
| 10 | Cel neprihănit se bucură în Domnul și în El își caută scăparea; toți cei cu inima fără prihană se laudă că sunt fericiți. |
