| 1 | (Către mai marele cântăreților. Un psalm al lui David. O cântare.) Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, și împlinite vor fi juruințele care Ți-au fost făcute. |
| 2 | Tu asculți rugăciunea, de aceea toți oamenii vor veni la Tine. |
| 3 | Mă copleșesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta fărădelegile noastre. |
| 4 | Ferice de cel pe care-l alegi Tu și pe care-l primești înaintea Ta, ca să locuiască în curțile Tale! Ne vom sătura de binecuvântarea Casei Tale, de sfințenia Templului Tău. |
| 5 | În bunătatea Ta, Tu ne asculți prin minuni, Dumnezeul mântuirii noastre, Nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului și mării! |
| 6 | El întărește munții prin tăria Lui și este încins cu putere. |
| 7 | El potolește urletul mărilor, urletul valurilor lor, și zarva popoarelor. |
| 8 | Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspăimântă de minunile Tale: Tu umpli de veselie Răsăritul și Apusul îndepărtat. |
| 9 | Tu cercetezi pământul și-i dai belșug, îl umpli de bogății și de râuri dumnezeiești pline cu apă. Tu le dai grâu, pe care iată cum îl faci să rodească: |
| 10 | îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării, îl înmoi cu ploaia și-i binecuvântezi răsadul. |
| 11 | Încununezi anul cu bunătățile Tale, și pașii Tăi varsă belșugul. |
| 12 | Câmpiile pustiului sunt adăpate, și dealurile sunt încinse cu veselie. |
| 13 | Pășunile se acoperă de oi, și văile se îmbracă cu grâu: toate strigă de bucurie și cântă. |
