| 1 | (Către mai marele cântăreților. De cântat ca și „Crinii”. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi amenință apele viața. |
| 2 | Mă afund în noroi și nu mă pot ține; am căzut în prăpastie, și dau apele peste mine. |
| 3 | Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul, mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu. |
| 4 | Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulți decât perii capului meu; ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă, cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmași; trebuie să dau înapoi ce n-am furat. |
| 5 | Dumnezeule, Tu cunoști nebunia mea, și greșelile mele nu-Ți sunt ascunse. |
| 6 | Să nu rămână de rușine, din pricina mea, cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne Dumnezeul oștirilor! Să nu roșească de rușine, din pricina mea, cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel! |
| 7 | Căci pentru Tine port eu ocara, și îmi acoperă fața rușinea. |
| 8 | Am ajuns un străin pentru frații mei și un necunoscut pentru fiii mamei mele. |
| 9 | Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea. |
| 10 | Plâng și postesc, și ei mă ocărăsc. |
| 11 | Mă îmbrac cu sac, și ei mă batjocoresc. |
| 12 | Cei ce stau la poartă vorbesc de mine, și cei ce beau băuturi tari mă pun în cântece. |
| 13 | Dar eu către Tine îmi înalț rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, și dă-mi ajutorul Tău! |
| 14 | Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmașii mei și din prăpastie! |
| 15 | Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul și să nu se închidă groapa peste mine! |
| 16 | Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ți privirile spre mine |
| 17 | și nu-Ți ascunde fața de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbește de m-ascultă! |
| 18 | Apropie-Te de sufletul meu și izbăvește-l! Scapă-mă, din pricina vrăjmașilor mei! |
| 19 | Tu știi ce ocară, ce rușine și batjocură mi se face; toți potrivnicii mei sunt înaintea Ta. |
| 20 | Ocara îmi rupe inima, și sunt bolnav; aștept să-i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aștept mângâietori, și nu găsesc niciunul. |
| 21 | Ei îmi pun fiere în mâncare, și, când mi-e sete, îmi dau să beau oțet. |
| 22 | Să li se prefacă masa într-o cursă, și liniștea într-un laț! |
| 23 | Să li se întunece ochii, și să nu mai vadă, și clatină-le mereu coapsele! |
| 24 | Varsă-Ți mânia peste ei, și să-i atingă urgia Ta aprinsă! |
| 25 | Pustie să le rămână locuința, și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor! |
| 26 | Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferințele celor răniți de Tine. |
| 27 | Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, și să n-aibă parte de îndurarea Ta! |
| 28 | Să fie șterși din Cartea Vieții, și să nu fie scriși împreună cu cei neprihăniți! |
| 29 | Eu sunt nenorocit și sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice! |
| 30 | Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, și prin laude Îl voi preamări. |
| 31 | Lucrul acesta este mai plăcut Domnului decât un vițel cu coarne și copite! |
| 32 | Nenorociții văd lucrul acesta, și se bucură; voi, care căutați pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima! |
| 33 | Căci Domnul ascultă pe cei săraci și nu nesocotește pe prinșii Lui de război. |
| 34 | Să-L laude cerurile și pământul, mările și tot ce mișună în ele! |
| 35 | Căci Dumnezeu va mântui Sionul și va zidi cetățile lui Iuda; ele vor fi locuite și luate în stăpânire; |
| 36 | sămânța robilor Lui le va moșteni, și cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele. |
