| 1 | (O cântare a lui Asaf.) Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentru ce Te mânii pe turma pășunii Tale? |
| 2 | Adu-Ți aminte de poporul Tău, pe care l-ai câștigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminție a moștenirii Tale! Adu-Ți aminte de muntele Sionului, unde Îți aveai locuința; |
| 3 | îndreaptă-Ți pașii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmașul a pustiit totul în Locașul Tău cel Sfânt. |
| 4 | Potrivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; și-au pus semnele lor drept semne. |
| 5 | Parcă erau niște oameni care ridică toporul într-o pădure deasă: |
| 6 | în curând au sfărâmat toate podoabele săpate cu lovituri de securi și ciocane. |
| 7 | Au pus foc Sfântului Tău Locaș; au dărâmat și au pângărit locuința Numelui Tău. |
| 8 | Ei ziceau în inima lor: „Să-i prăpădim pe toți!” Au ars toate locurile sfinte din țară. |
| 9 | Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun proroc și nu mai este nimeni printre noi care să știe până când… |
| 10 | Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul și va nesocoti vrăjmașul fără curmare Numele Tău? |
| 11 | Pentru ce Îți tragi înapoi mâna și dreapta Ta? Scoate-o din sân și nimicește-i! |
| 12 | Totuși, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei țări. |
| 13 | Tu ai despărțit marea cu puterea Ta, ai sfărâmat capetele balaurilor din ape; |
| 14 | ai zdrobit capul leviatanului, l-ai dat să-l mănânce fiarele din pustiu. |
| 15 | Ai făcut să țâșnească izvoare în pâraie, ai uscat râuri care nu seacă. |
| 16 | A Ta este ziua, a Ta este și noaptea; Tu ai așezat lumina și soarele. |
| 17 | Tu ai statornicit toate hotarele pământului, Tu ai rânduit vara și iarna. |
| 18 | Adu-Ți aminte, Doamne, că vrăjmașul Te batjocorește, și un popor nechibzuit hulește Numele Tău! |
| 19 | Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale și nu uita pe vecie viața nenorociților Tăi! |
| 20 | Ai în vedere legământul! Căci locurile dosnice din țară sunt pline de bârloguri de tâlhari. |
| 21 | Să nu se întoarcă rușinat cel apăsat, ci nenorocitul și săracul să laude Numele Tău! |
| 22 | Scoală-Te, Dumnezeule, apără-Ți pricina! Adu-Ți aminte de ocările pe care Ți le aruncă în fiecare zi cel fără minte! |
| 23 | Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi, zarva care crește necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta! |
