| 1 | (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, au năvălit neamurile în moștenirea Ta, au pângărit Templul Tău cel sfânt și au prefăcut Ierusalimul într-un morman de pietre. |
| 2 | Trupurile neînsuflețite ale robilor Tăi le-au dat să le mănânce păsările cerului, și carnea credincioșilor Tăi au dat-o s-o mănânce fiarele pământului. |
| 3 | Ca apa le-au vărsat sângele, de jur împrejurul Ierusalimului, și n-a fost nimeni să-i îngroape. |
| 4 | Am ajuns de ocara vecinilor noștri, de batjocura și de râsul celor ce ne înconjoară. |
| 5 | Până când, Doamne, Te vei mânia fără încetare și va arde mânia Ta ca focul? |
| 6 | Varsă-Ți mânia peste neamurile care nu Te cunosc și peste împărățiile care nu cheamă Numele Tău! |
| 7 | Căci au mâncat pe Iacov și i-au pustiit locuința. |
| 8 | Nu-Ți mai aduce aminte de nelegiuirile strămoșilor noștri, ci să ne iasă degrabă înainte îndurările Tale! Căci suntem nenorociți de tot! |
| 9 | Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăvește-ne și iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău! |
| 10 | Pentru ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?” Să se știe, înaintea ochilor noștri, printre neamuri că Tu răzbuni sângele vărsat al robilor Tăi! |
| 11 | Să ajungă până la Tine gemetele prinșilor de război! Scapă, prin brațul Tău cel puternic, pe cei ce pier! |
| 12 | Întoarce vecinilor noștri, de șapte ori în sânul lor, batjocurile pe care Ți le-au aruncat ei Ție, Doamne! |
| 13 | Și noi, poporul Tău, turma pășunii Tale, Te vom lăuda în veci și vom vesti din neam în neam laudele Tale. |
