| 1 | (Către mai marele cântăreților. De cântat ca și „Crinii mărturiei”. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, păstorul lui Israel, Tu care povățuiești pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu care șezi pe heruvimi! |
| 2 | Trezește-Ți puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin și Manase, și vino în ajutorul nostru! |
| 3 | Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească fața Ta, și vom fi scăpați! |
| 4 | Doamne Dumnezeul oștirilor, până când Te vei mânia, cu toată rugăciunea poporului Tău? |
| 5 | Îi hrănești cu o pâine de lacrimi și-i adăpi cu lacrimi din plin. |
| 6 | Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noștri, și vrăjmașii noștri râd de noi între ei. |
| 7 | Ridică-ne, Dumnezeul oștirilor! Fă să strălucească fața Ta, și vom fi scăpați! |
| 8 | Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri și ai sădit-o. |
| 9 | Ai făcut loc înaintea ei, și ea a dat rădăcini și a umplut țara. |
| 10 | Munții erau acoperiți de umbra ei, și ramurile ei erau ca niște cedri ai lui Dumnezeu. |
| 11 | Își întindea mlădițele până la mare, și lăstarii până la Râu. |
| 12 | Pentru ce i-ai rupt gardul acum, de-o jefuiesc toți trecătorii? |
| 13 | O râmă mistrețul din pădure și o mănâncă fiarele câmpului. |
| 14 | Dumnezeul oștirilor, întoarce-Te iarăși! Privește din cer și vezi! Cercetează via aceasta! |
| 15 | Ocrotește ce a sădit dreapta Ta și pe fiul pe care Ți l-ai ales!… |
| 16 | Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea feței Tale, ei pier! |
| 17 | Mâna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului pe care Ți l-ai ales! |
| 18 | Și atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăși, și vom chema Numele Tău. |
| 19 | Doamne Dumnezeul oștirilor, ridică-ne iarăși! Fă să strălucească fața Ta, și vom fi scăpați! |
