| 1 | (Către mai marele cântăreților. De cântat pe ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cântați cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălțați strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov! |
| 2 | Cântați o cântare, sunați din tobă, din harpa cea plăcută și din lăută! |
| 3 | Sunați din trâmbiță la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre! |
| 4 | Căci aceasta este o Lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov. |
| 5 | El a rânduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, când a mers împotriva țării Egiptului… Atunci am auzit un glas pe care nu l-am cunoscut: – |
| 6 | „I-am descărcat povara de pe umăr, și mâinile lui nu mai țin coșul. |
| 7 | Ai strigat în necaz, și te-am izbăvit; ți-am răspuns în locul tainic al tunetului și te-am încercat la apele Meriba. – (Oprire) |
| 8 | Ascultă, poporul Meu, și te voi sfătui; Israele, de M-ai asculta! |
| 9 | Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău și să nu te închini înaintea dumnezeilor străini! |
| 10 | Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-am scos din țara Egiptului; deschide-ți gura larg, și ți-o voi umple!” |
| 11 | Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu, Israel nu M-a ascultat. |
| 12 | Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, și au urmat sfaturile lor. |
| 13 | O! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele! |
| 14 | Într-o clipă aș înfrunta pe vrăjmașii lor, Mi-aș întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor; |
| 15 | cei ce urăsc pe Domnul L-ar linguși, și fericirea lui Israel ar dăinui în veci. |
| 16 | L-aș hrăni cu cel mai bun grâu și l-aș sătura cu miere din stâncă. |
