| 1 | (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor. |
| 2 | – „Până când veți judeca strâmb și veți căuta la fața celor răi? – (Oprire) |
| 3 | Faceți dreptate celui slab și orfanului, dați dreptate nenorocitului și săracului, |
| 4 | scăpați pe cel nevoiaș și lipsit, izbăviți-i din mâna celor răi.” |
| 5 | Dar ei nu vor să știe de nimic, nu pricep nimic, ci umblă în întuneric; de aceea se clatină toate temeliile pământului. |
| 6 | Eu am zis: „Sunteți dumnezei, toți sunteți fii ai Celui Preaînalt.” |
| 7 | Însă veți muri ca niște oameni, veți cădea ca un domnitor oarecare.” |
| 8 | Scoală-Te, Dumnezeule, și judecă pământul! Căci toate neamurile sunt ale Tale. |
