| 1 | (O cântare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea și nu Te odihni, Dumnezeule! |
| 2 | Căci iată că vrăjmașii Tăi se frământă, și cei ce Te urăsc înalță capul. |
| 3 | Fac planuri pline de vicleșug împotriva poporului Tău și se sfătuiesc împotriva celor ocrotiți de Tine. |
| 4 | „Veniți”, zic ei, „să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!” |
| 5 | Se strâng toți cu o inimă, fac un legământ împotriva Ta: |
| 6 | corturile lui Edom și ismaeliții, Moabul și hagareniții, |
| 7 | Ghebal, Amon, Amalec, filistenii cu locuitorii Tirului. |
| 8 | Asiria se unește și ea cu ei și își împrumută brațul ei copiilor lui Lot. (Oprire) |
| 9 | Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pârâul Chison, |
| 10 | care au fost nimiciți la En-Dor, și au ajuns un gunoi pentru îngrășarea pământului. |
| 11 | Căpeteniilor lor fă-le ca lui Oreb și Zeeb, și tuturor domnilor lor ca lui Zebah și Țalmuna! |
| 12 | Căci ei zic: „Să punem mâna pe locuințele lui Dumnezeu!” |
| 13 | Dumnezeule, fă-i ca vârtejul de praf, ca paiul luat de vânt, |
| 14 | ca focul care arde pădurea și ca flacăra care aprinde munții! |
| 15 | Urmărește-i astfel cu furtuna Ta și bagă groaza în ei cu vijelia Ta! |
| 16 | Acoperă-le fața de rușine, ca să caute Numele Tău, Doamne! |
| 17 | Să fie rușinați și îngroziți pe vecie, să le roșească obrazul de rușine și să piară! |
| 18 | Ca să știe că numai Tu, al cărui nume este Domnul, Tu ești Cel Preaînalt pe tot pământul. |
