| 1 | (O cântare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cântăreților. De cântat cu flautul. O cântare a lui Heman, ezrahitul.) Doamne Dumnezeul mântuirii mele! Zi și noapte strig înaintea Ta! |
| 2 | S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele; |
| 3 | căci mi s-a săturat sufletul de rele și mi se apropie viața de Locuința morților. |
| 4 | Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă, sunt ca un om care nu mai are putere. |
| 5 | Stau întins printre cei morți, ca cei uciși și culcați în mormânt, de care nu-Ți mai aduci aminte și care sunt despărțiți de mâna Ta. |
| 6 | M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri. |
| 7 | Mânia Ta mă apasă și mă năpădești cu toate valurile Tale. – (Oprire) |
| 8 | Ai îndepărtat de la mine pe toți prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scârbă pentru ei; sunt închis și nu pot să ies. |
| 9 | Mi se topesc ochii de suferință; în toate zilele Te chem, Doamne, și-mi întind mâinile spre Tine! |
| 10 | Oare pentru morți faci Tu minuni? Sau se scoală morții să Te laude? – (Oprire) |
| 11 | Se vorbește de bunătatea Ta în mormânt și de credincioșia Ta în Adânc? |
| 12 | Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric și dreptatea Ta în țara uitării? |
| 13 | Doamne, eu Îți cer ajutorul, și dimineața rugăciunea mea se înalță la Tine. |
| 14 | Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce îmi ascunzi fața Ta? |
| 15 | Din tinerețe, sunt nenorocit și trag să mor, sunt cuprins de spaimele Tale și nu știu ce să mai fac. |
| 16 | Mânia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot. |
| 17 | Ele mă înconjoară toată ziua ca niște ape, mă înfășoară toate deodată. |
| 18 | Ai depărtat de la mine pe prieteni și tovarăși; și cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuți. |
