| 1 | (O cântare a lui Etan, ezrahitul.) Voi cânta totdeauna îndurările Domnului, voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioșia Ta. |
| 2 | Căci zic: „Îndurarea are temelii veșnice! Tare ca cerurile este credincioșia Ta!” |
| 3 | „Am făcut legământ cu alesul Meu” – zice Domnul – „iată ce am jurat robului Meu David: |
| 4 | „Îți voi întări sămânța pe vecie și-n veci îți voi așeza scaunul de domnie.” (Oprire) |
| 5 | Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, și credincioșia Ta în adunarea sfinților! |
| 6 | Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu? |
| 7 | Dumnezeu este înfricoșat în adunarea cea mare a sfinților și de temut pentru toți cei ce stau în jurul Lui. |
| 8 | Doamne Dumnezeul oștirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Și credincioșia Ta Te înconjoară. |
| 9 | Tu îmblânzești mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potolești. |
| 10 | Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmașii Tăi prin puterea brațului Tău. |
| 11 | Ale Tale sunt cerurile și pământul, Tu ai întemeiat lumea și tot ce cuprinde ea. |
| 12 | Tu ai făcut miazănoaptea și miazăziua; Taborul și Hermonul se bucură de Numele Tău. |
| 13 | Brațul Tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălțată. |
| 14 | Dreptatea și judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea și credincioșia sunt înaintea feței Tale. |
| 15 | Ferice de poporul care cunoaște sunetul trâmbiței, care umblă în lumina feței Tale, Doamne! |
| 16 | El se bucură neîncetat de Numele Tău și se fălește cu dreptatea Ta. |
| 17 | Căci Tu ești fala puterii lui; și, în bunăvoința Ta, ne ridici puterea noastră. |
| 18 | Căci Domnul este scutul nostru; Sfântul lui Israel este Împăratul nostru. |
| 19 | Atunci ai vorbit într-o vedenie preaiubitului Tău și ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tânăr; |
| 20 | am găsit pe robul Meu David și l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt. |
| 21 | Mâna Mea îl va sprijini, și brațul Meu îl va întări. |
| 22 | Vrăjmașul nu-l va prinde, și cel rău nu-l va apăsa; |
| 23 | ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui și voi lovi pe cei ce-l urăsc. |
| 24 | Credincioșia și bunătatea Mea vor fi cu el, și tăria lui se va înălța prin Numele Meu. |
| 25 | Voi da în mâna lui marea, și în dreapta lui, râurile. |
| 26 | El Îmi va zice: „Tu ești Tatăl meu, Dumnezeul meu și stânca mântuirii mele!” |
| 27 | Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împărații pământului. |
| 28 | Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, și legământul Meu îi va fi neclintit. |
| 29 | Îi voi face veșnică sămânța, și scaunul lui de domnie, ca zilele cerurilor. |
| 30 | Dacă fiii lui vor părăsi legea Mea și nu vor umbla după poruncile Mele, |
| 31 | dacă vor călca orânduirile Mele și nu vor păzi poruncile Mele, |
| 32 | atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, și nelegiuirile cu lovituri; |
| 33 | dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei și nu-Mi voi face credincioșia de minciună; |
| 34 | nu-Mi voi călca legământul și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele Mele. |
| 35 | Am jurat odată pe sfințenia Mea: să mint Eu oare lui David? |
| 36 | Sămânța lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele; |
| 37 | ca luna va dăinui pe vecie, și ca martorul credincios din cer. (Oprire) |
| 38 | Și totuși, Tu l-ai îndepărtat și Te-ai mâniat pe unsul Tău; |
| 39 | ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai doborât și i-ai pângărit cununa. |
| 40 | I-ai prăbușit toate zidurile și i-ai dărâmat toate cetățuile. |
| 41 | Toți trecătorii îl jefuiesc și a ajuns de batjocura vecinilor lui. |
| 42 | Ai înălțat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toți vrăjmașii lui, |
| 43 | ai făcut ca ascuțișul sabiei lui să dea înapoi și nu l-ai sprijinit în luptă. |
| 44 | Ai pus capăt strălucirii lui și i-ai trântit la pământ scaunul de domnie; |
| 45 | i-ai scurtat zilele tinereții și l-ai acoperit de rușine. – (Oprire) |
| 46 | Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare și-Ți va arde mânia ca focul? |
| 47 | Adu-Ți aminte ce scurtă este viața mea și pentru ce nimic ai făcut pe toți fiii omului. |
| 48 | Este vreun om care să poată trăi și să nu vadă moartea, care să poată să-și scape sufletul din Locuința morților? – (Oprire) |
| 49 | Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi pe care le-ai jurat lui David, în credincioșia Ta? |
| 50 | Adu-Ți aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-Ți aminte că port în sân ocara multor popoare; |
| 51 | adu-Ți aminte de ocările vrăjmașilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva pașilor unsului Tău! |
| 52 | Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin! Amin! |
