| 1 | Doamne Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te! |
| 2 | Scoală-Te, Judecătorul pământului, și răsplătește celor mândri după faptele lor! |
| 3 | Până când vor birui cei răi, Doamne, până când vor birui cei răi? |
| 4 | Ei țin cuvântări puternice, vorbesc cu trufie, și toți cei ce fac răul se fălesc. |
| 5 | Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, și asupresc moștenirea Ta. |
| 6 | Înjunghie pe văduvă și pe străin, ucid pe orfani |
| 7 | și zic: „Nu vede Domnul, și Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!” |
| 8 | Totuși învățați-vă minte, oameni fără minte! Când vă veți înțelepți, nebunilor? |
| 9 | Cel ce a sădit urechea s-ar putea să n-audă? Cel ce a întocmit ochiul s-ar putea să nu vadă? |
| 10 | Cel ce pedepsește neamurile s-ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere? |
| 11 | Domnul cunoaște gândurile omului: știe că sunt deșarte. |
| 12 | Ferice de omul pe care-l pedepsești Tu, Doamne, și pe care-l înveți din legea Ta, |
| 13 | ca să-l liniștești în zilele nenorocirii, până se va săpa groapa celui rău! |
| 14 | Căci Domnul nu lasă pe poporul Său și nu-Și părăsește moștenirea. |
| 15 | Ci se va face odată judecată după dreptate, și toți cei cu inima curată o vor găsi bună. |
| 16 | Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul? |
| 17 | De n-ar fi Domnul ajutorul meu, cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morții! |
| 18 | Ori de câte ori zic: „Mi se clatină piciorul!”, bunătatea Ta, Doamne, mă sprijină totdeauna. |
| 19 | Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul. |
| 20 | Te vor pune cei răi să șezi pe scaunul lor de domnie, ei care pregătesc nenorocirea la adăpostul Legii? |
| 21 | Ei se strâng împotriva vieții celui neprihănit și osândesc sânge nevinovat. |
| 22 | Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost. |
| 23 | El va face să cadă asupra lor nelegiuirea, El îi va nimici prin răutatea lor; Domnul Dumnezeul nostru îi va nimici. |
