| 1 | Domnul a zis lui Moise: „Du-te la faraon, căci i-am împietrit inima lui și a slujitorilor lui ca să fac semnele Mele în mijlocul lor |
| 2 | și ca să istorisești fiului tău și fiului fiului tău cum M-am purtat cu egiptenii și ce semne am făcut în mijlocul lor. Și veți cunoaște că Eu sunt Domnul.” |
| 3 | Moise și Aaron s-au dus la faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: „Până când ai de gând să nu vrei să te smerești înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi slujească. |
| 4 | Dacă nu vrei să lași pe poporul Meu să plece, iată, voi trimite mâine niște lăcuste pe toată întinderea țării tale. |
| 5 | Ele vor acoperi fața pământului, de nu se va mai putea vedea pământul; vor mânca ce a mai rămas nevătămat, vor mânca ce v-a lăsat piatra, vor mânca toți copacii care cresc pe câmpiile voastre, |
| 6 | îți vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi și casele tuturor egiptenilor. Părinții tăi și părinții părinților tăi n-au văzut așa ceva de când sunt ei pe pământ până în ziua de azi.” Moise a plecat și a ieșit de la faraon. |
| 7 | Slujitorii lui faraon i-au zis: „Până când are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceștia să plece și să slujească Domnului Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?” |
| 8 | Au întors la faraon pe Moise și Aaron. „Duceți-vă”, le-a zis el, „și slujiți Domnului Dumnezeului vostru. Care și cine sunt cei ce vor merge?” |
| 9 | Moise a răspuns: „Vom merge cu copiii și cu bătrânii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu oile și boii noștri; căci avem să ținem o sărbătoare în cinstea Domnului.” |
| 10 | Faraon le-a zis: „Așa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecați, pe voi și pe copiii voștri! Luați seama, căci este rău ce aveți de gând să faceți! |
| 11 | Nu, nu; ci duceți-vă voi, bărbații, și slujiți Domnului, căci așa ați cerut.” Și i-au izgonit dinaintea lui faraon. |
| 12 | Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna peste țara Egiptului ca să vină lăcustele peste țara Egiptului și să mănânce toată iarba pământului, tot ce a lăsat piatra.” |
| 13 | Moise și-a întins toiagul peste țara Egiptului; și Domnul a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste țară, toată ziua și toată noaptea aceea. Dimineața, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele. |
| 14 | Lăcustele au venit peste țara Egiptului și s-au așezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atât de mare cum nu mai fusese și nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste. |
| 15 | Au acoperit toată fața pământului, de nu se mai vedea pământul; au mâncat toată iarba de pe pământ și tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra; și n-a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe câmp, în toată țara Egiptului. |
| 16 | Faraon a chemat îndată pe Moise și pe Aaron și a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului vostru și împotriva voastră. |
| 17 | Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; și rugați pe Domnul Dumnezeul vostru să depărteze de la mine și urgia aceasta de moarte!” |
| 18 | Moise a ieșit de la faraon și s-a rugat Domnului. |
| 19 | Domnul a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele și le-a aruncat în Marea Roșie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului. |
| 20 | Domnul a împietrit inima lui faraon, și faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece. |
| 21 | Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer și va fi întuneric peste țara Egiptului, așa de întuneric de să se poată pipăi.” |
| 22 | Moise și-a întins mâna spre cer; și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului, timp de trei zile. |
| 23 | Nici nu se vedeau unii pe alții, și nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar, în locurile unde locuiau toți copiii lui Israel, era lumină. |
| 24 | Faraon a chemat pe Moise și a zis: „Duceți-vă și slujiți Domnului! Să nu rămână în țară decât oile și boii voștri; copiii voștri vor putea merge și ei împreună cu voi.” |
| 25 | Moise a răspuns: „Chiar să ne dai tu însuți jertfele și arderile de tot, pe care le vom aduce Domnului Dumnezeului nostru, |
| 26 | și turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi și să nu rămână o unghie din ele; căci din ele vom lua ca să slujim Domnului Dumnezeului nostru; iar până vom ajunge acolo, nu știm ce vom alege ca să aducem Domnului.” |
| 27 | Domnul a împietrit inima lui faraon, și faraon n-a vrut să-i lase să plece. |
| 28 | Faraon a zis lui Moise: „Ieși de la mine! Să nu cumva să te mai arăți înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri.” |
| 29 | „Da!”, a răspuns Moise, „nu mă voi mai arăta înaintea ta.” |
