| 1 | Dacă un om fură un bou sau o oaie, și-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat și patru oi pentru oaia furată. |
| 2 | Dacă hoțul este prins spărgând și e lovit, și moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor față de el; |
| 3 | dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor față de el. Hoțul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut rob, ca despăgubire pentru furtul lui; |
| 4 | dacă ceea ce a furat, fie bou, fie măgar, sau oaie, se găsește încă viu în mâinile lui, să dea îndoit înapoi. |
| 5 | Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într-o vie și își lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul și via lui. |
| 6 | Dacă izbucnește un foc și întâlnește mărăcini în cale și arde grâul în snopi sau în picioare, sau câmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină. |
| 7 | Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare și le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoțul trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit. |
| 8 | Dacă hoțul nu se găsește, stăpânul casei să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu, ca să spună că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său. |
| 9 | În orice pricină de înșelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: „Uite-l!” – pricina amânduror părților să meargă până la Dumnezeu; acela, pe care-l va osândi Dumnezeu, trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său. |
| 10 | Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie, sau un dobitoc oarecare, să i-l păstreze, și dobitocul moare, își strică un mădular, sau e luat cu sila de la el, fără să fi văzut cineva, |
| 11 | să se facă un jurământ în Numele Domnului între cele două părți; și cel ce a păstrat dobitocul va mărturisi că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său; stăpânul dobitocului va primi jurământul acesta, și celălalt nu va fi dator să i-l înlocuiască. |
| 12 | Dar dacă dobitocul a fost furat de la el, va fi dator față de stăpânul lui să i-l înlocuiască. |
| 13 | Dacă dobitocul a fost sfâșiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă și nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfâșiat. |
| 14 | Dacă un om împrumută altuia o vită, și vita își strică un mădular sau moare în lipsa stăpânului ei, va trebui s-o plătească. |
| 15 | Dacă stăpânul e de față, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, prețul chiriei va fi de ajuns. |
| 16 | Dacă un om înșală pe o fată nelogodită și se culcă cu ea, îi va plăti zestrea și o va lua de nevastă. |
| 17 | Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint prețul zestrei cuvenite fetelor. |
| 18 | Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiască. |
| 19 | Oricine se culcă cu un dobitoc să fie pedepsit cu moartea. |
| 20 | Cine aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur să fie nimicit cu desăvârșire. |
| 21 | Să nu chinuiești pe străin și să nu-l asuprești, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului. |
| 22 | Să nu asuprești pe văduvă, nici pe orfan. |
| 23 | Dacă-i asuprești, și ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele; |
| 24 | mânia Mea se va aprinde și vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămâne văduve, și copiii voștri vor rămâne orfani. |
| 25 | Dacă împrumuți bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii față de el ca un cămătar și să nu ceri camătă de la el. |
| 26 | Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui; |
| 27 | căci este singura lui învelitoare, este haina cu care își învelește trupul: cu ce are să se culce? Dacă strigă spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sunt milostiv. |
| 28 | Să nu hulești pe Dumnezeu și să nu blestemi pe mai marele poporului tău. |
| 29 | Să nu pregeți să-Mi aduci pârga secerișului tău și a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întâiul născut din fiii tăi. |
| 30 | Să-Mi dai și întâiul născut al vacii tale și al oii tale; să rămână șapte zile cu mama sa, iar în ziua a opta să Mi-l aduci. |
| 31 | Să-Mi fiți niște oameni sfinți. Să nu mâncați carne sfâșiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncați la câini. |
