| 1 | Un răspuns blând potolește mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia. |
| 2 | Limba înțelepților dă știință plăcută, dar gura nesocotiților împroașcă nebunie. – |
| 3 | Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi și pe cei buni. – |
| 4 | Limba dulce este un pom de viață, dar limba stricată zdrobește sufletul. – |
| 5 | Nesocotitul disprețuiește învățătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înțelept. – |
| 6 | În casa celui neprihănit este mare belșug, dar în câștigurile celui rău este tulburare. – |
| 7 | Buzele înțelepților seamănă știința, dar inima celor nesocotiți este stricată. – |
| 8 | Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. – |
| 9 | Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubește pe cel ce umblă după neprihănire. – |
| 10 | Cine părăsește cărarea este aspru pedepsit, și cine urăște mustrarea va muri. – |
| 11 | Locuința morților și Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor! – |
| 12 | Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înțelepți. – |
| 13 | O inimă veselă înseninează fața; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. – |
| 14 | Inima celor pricepuți caută știința, dar gura nesocotiților găsește plăcere în nebunie. – |
| 15 | Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat. – |
| 16 | Mai bine puțin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăție, cu tulburare! – |
| 17 | Mai bine un prânz de verdețuri și dragoste, decât un bou îngrășat și ură. – |
| 18 | Un om iute la mânie stârnește certuri, dar cine este încet la mânie potolește neînțelegerile. |
| 19 | Drumul leneșului este ca un hățiș de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. – |
| 20 | Un fiu înțelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit disprețuiește pe mama sa. – |
| 21 | Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. – |
| 22 | Planurile nu izbutesc, când lipsește o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulți sfetnici.” |
| 23 | Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, și ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! – |
| 24 | Pentru cel înțelept, cărarea vieții duce în sus, ca să-l abată de la Locuința morților, care este jos. – |
| 25 | Domnul surpă casa celor mândri, dar întărește hotarele văduvei. – |
| 26 | Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. – |
| 27 | Cel lacom de câștig își tulbură casa, dar cel ce urăște mita va trăi. – |
| 28 | Inima celui neprihănit se gândește ce să răspundă, dar gura celor răi împroașcă răutăți. – |
| 29 | Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniți. – |
| 30 | O privire prietenoasă înveselește inima, o veste bună întărește oasele. – |
| 31 | Urechea care ia aminte la învățăturile care duc la viață locuiește în mijlocul înțelepților. – |
| 32 | Cel ce leapădă certarea își disprețuiește sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. – |
| 33 | Frica de Domnul este școala înțelepciunii, și smerenia merge înaintea slavei. – |
