| 1 | Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! – |
| 2 | Un argat cu minte stăpânește peste fiul care face rușine și va împărți moștenirea cu frații lui. |
| 3 | Tigaia lămurește argintul, și cuptorul lămurește aurul; dar Cel ce încearcă inimile este Domnul. – |
| 4 | Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. – |
| 5 | Cine își bate joc de sărac, își bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit. – |
| 6 | Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, și părinții sunt slava copiilor lor. – |
| 7 | Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puțin cuvintele mincinoase în gura unui om de viță aleasă! – |
| 8 | Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: oriîncotro se întorc, izbândesc. – |
| 9 | Cine acoperă o greșeală, caută dragostea, dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni. – |
| 10 | O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun. – |
| 11 | Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. – |
| 12 | Mai bine să întâlnești o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui. – |
| 13 | Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. – |
| 14 | Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteți. – |
| 15 | Cel ce iartă pe vinovat și osândește pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. – |
| 16 | La ce slujește argintul în mâna nebunului? Să cumpere înțelepciunea?… Dar n-are minte. – |
| 17 | Prietenul adevărat iubește oricând, și în nenorocire ajunge ca un frate. – |
| 18 | Omul fără minte dă chezășie, se pune chezaș pentru aproapele său. – |
| 19 | Cine iubește certurile iubește păcatul, și cine-și zidește poarta prea înaltă, își caută pieirea. – |
| 20 | Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea, și cel cu limba stricată cade în nenorocire. – |
| 21 | Cine dă naștere unui nebun va avea întristare, și tatăl unui nebun nu poate să se bucure. – |
| 22 | O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. – |
| 23 | Cel rău primește daruri pe ascuns ca să sucească și căile dreptății. – |
| 24 | Înțelepciunea este în fața omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului. – |
| 25 | Un fiu nebun aduce necaz tatălui său și amărăciune celei ce l-a născut. – |
| 26 | Nu este bine să osândești pe cel neprihănit la o gloabă, nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. – |
| 27 | Cine își înfrânează vorbele, cunoaște știința, și cine are duhul potolit este un om priceput. – |
| 28 | Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ține gura. – |
