| 1 | Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai înainte: |
| 2 | pune-ți un cuțit în gât, dacă ești prea lacom. |
| 3 | Nu pofti mâncărurile lui alese, căci sunt o hrană înșelătoare. |
| 4 | Nu te chinui ca să te îmbogățești, nu-ți pune priceperea în aceasta. |
| 5 | Abia ți-ai aruncat ochii spre ea și nu mai este; căci bogăția își face aripi și, ca vulturul, își ia zborul spre ceruri. |
| 6 | Nu mânca pâinea celui pizmaș și nu pofti mâncărurile lui alese, |
| 7 | căci el este ca unul care își face socotelile în suflet. „Mănâncă și bea,” îți va zice el; dar inima lui nu este cu tine. |
| 8 | Bucata pe care ai mâncat-o, o vei vărsa, și cuvintele plăcute pe care le vei spune, sunt pierdute. |
| 9 | Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocotește cuvintele tale înțelepte. |
| 10 | Nu muta hotarul văduvei și nu intra în ogorul orfanilor, |
| 11 | căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta. |
| 12 | Deschide-ți inima la învățătură, și urechile la cuvintele științei. |
| 13 | Nu cruța copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri. |
| 14 | Lovindu-l cu nuiaua, îi scoți sufletul din Locuința morților. |
| 15 | Fiule, dacă-ți va fi inima înțeleaptă, inima mea se va bucura, |
| 16 | și lăuntrul meu se va înveseli, când buzele tale vor spune ce este bine. |
| 17 | Să nu-ți pizmuiască inima pe cei păcătoși, ci să aibă totdeauna frică de Domnul; |
| 18 | căci este o răsplată, și nu ți se va tăia nădejdea. |
| 19 | Ascultă, fiule, și fii înțelept; îndreaptă-ți inima pe calea cea dreaptă. |
| 20 | Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibă cu carne. |
| 21 | Căci bețivul și cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, și ațipirea te face să porți zdrențe. |
| 22 | Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, și nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit. |
| 23 | Cumpără adevărul și nu-l vinde, înțelepciunea, învățătura și priceperea. |
| 24 | Tatăl celui neprihănit se înveselește, și cel ce dă naștere unui înțelept se bucură. |
| 25 | Să se bucure tatăl tău și mama ta, să se înveselească cea care te-a născut. |
| 26 | Fiule, dă-mi inima ta și să găsească plăcere ochii tăi în căile mele. |
| 27 | Căci curva este o groapă adâncă, și străina o fântână strâmtă. |
| 28 | Ea pândește ca un hoț și mărește între oameni numărul celor stricați. |
| 29 | Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînțelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roșii? |
| 30 | Ale celor ce întârzie la vin și se duc să golească paharul cu vin amestecat. |
| 31 | Nu te uita la vin când curge roșu și face mărgăritare în pahar; el alunecă ușor, |
| 32 | dar pe urmă ca un șarpe mușcă și înțeapă ca un basilic. |
| 33 | Ochii ți se vor uita după femeile altora, și inima îți va vorbi prostii. |
| 34 | Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg. |
| 35 | „M-a lovit… dar nu mă doare!… M-a bătut… dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!” |
