| 1 | Cum nu se potrivesc zăpada vara și ploaia în timpul secerișului, așa nu se potrivește slava pentru un nebun. |
| 2 | Cum sare vrabia încoace și încolo și cum zboară rândunica, așa nu nimerește blestemul neîntemeiat. – |
| 3 | Biciul este pentru cal, frâul pentru măgar, și nuiaua pentru spinarea nebunilor. |
| 4 | Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni și tu cu el. – |
| 5 | Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înțelept. – |
| 6 | Cel ce trimite o solie printr-un nebun își taie singur picioarele și bea nedreptatea. – |
| 7 | Cum sunt picioarele ologului, așa este și o vorbă înțeleaptă în gura unor nebuni. – |
| 8 | Cum ai pune o piatră în praștie, așa este când dai mărire unui nebun. – |
| 9 | Ca un spin care vine în mâna unui om beat, așa este o vorbă înțeleaptă în gura nebunilor. – |
| 10 | Ca un arcaș care rănește pe toată lumea, așa este cel ce tocmește pe nebuni și pe întâii veniți. – |
| 11 | Cum se întoarce câinele la ce a vărsat, așa se întoarce nebunul la nebunia lui. – |
| 12 | Dacă vezi un om care se crede înțelept, poți să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el. – |
| 13 | Leneșul zice: „Afară este un leu, pe ulițe este un leu!” |
| 14 | Cum se învârtește ușa pe țâțânile ei, așa se învârtește leneșul în patul lui. |
| 15 | Leneșul își vâră mâna în blid, și-i vine greu s-o ducă iarăși la gură. – |
| 16 | Leneșul se crede mai înțelept decât șapte oameni care răspund cu judecată. |
| 17 | Un trecător care se amestecă într-o ceartă care nu-l privește este ca unul care apucă un câine de urechi. |
| 18 | Ca nebunul care aruncă săgeți aprinse și ucigătoare, |
| 19 | așa este omul care înșală pe aproapele său, și apoi zice: „Am vrut doar să glumesc!” – |
| 20 | Când nu mai sunt lemne, focul se stinge; și când nu mai este niciun clevetitor, cearta se potolește. |
| 21 | După cum cărbunele face jăratic și lemnul foc, tot așa și omul gâlcevitor aprinde cearta. |
| 22 | Cuvintele clevetitorului sunt ca niște prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor. – |
| 23 | Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ, așa sunt buzele aprinse și o inimă rea. |
| 24 | Cel ce urăște se preface cu buzele lui, și înăuntrul lui pregătește înșelăciunea. |
| 25 | Când îți vorbește cu glas dulce, nu-l crede, căci șapte urâciuni sunt în inima lui. |
| 26 | Chiar dacă-și ascunde ura în prefăcătorie, totuși răutatea lui se va descoperi în adunare. – |
| 27 | Cine sapă groapa altuia cade el în ea, și piatra se întoarce peste cel ce o prăvălește. |
| 28 | Limba mincinoasă urăște pe cei pe care-i doboară ea, și gura lingușitoare pregătește pieirea. – |
