| 1 | Fiule, ia aminte la înțelepciunea mea și pleacă urechea la învățătura mea, |
| 2 | ca să fii cu chibzuință, și buzele tale să aibă cunoștință. |
| 3 | Căci buzele femeii străine strecoară miere, și cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul; |
| 4 | dar la urmă este amară ca pelinul, ascuțită ca o sabie cu două tăișuri. |
| 5 | Picioarele ei coboară la moarte, pașii ei dau în Locuința morților. |
| 6 | Așa că ea nu poate găsi calea vieții, rătăcește în căile ei și nu știe unde merge. |
| 7 | Și acum, fiilor, ascultați-mă și nu vă abateți de la cuvintele gurii mele: |
| 8 | depărtează-te de drumul care duce la ea și nu te apropia de ușa casei ei, |
| 9 | ca nu cumva să-ți dai altora vlaga ta, și unui om fără milă anii tăi; |
| 10 | ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta, și tu să te trudești pentru casa altuia; |
| 11 | ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea și trupul ți se vor istovi, |
| 12 | și să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea și cum a disprețuit inima mea mustrarea? |
| 13 | Cum am putut să n-ascult glasul învățătorilor mei și să nu iau aminte la cei ce mă învățau? |
| 14 | Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului și adunării!” |
| 15 | Bea apă din fântâna ta și din izvoarele puțului tău. |
| 16 | Ce, vrei să ți se verse izvoarele afară? Și să-ți curgă râurile pe piețele de obște? |
| 17 | Lasă-le să fie numai pentru tine, și nu pentru străinii de lângă tine. |
| 18 | Izvorul tău să fie binecuvântat, și bucură-te de nevasta tinereții tale. |
| 19 | Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! |
| 20 | Și pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină și ai îmbrățișa sânul unei necunoscute? |
| 21 | Căci căile omului sunt lămurite înaintea ochilor Domnului și El vede toate cărările lui. |
| 22 | Cel rău este prins în înseși nelegiuirile lui și este apucat de legăturile păcatului lui. |
| 23 | El va muri din lipsă de înfrânare, se va poticni din prea multa lui nebunie. |
