| 1 | Fiule, păstrează cuvintele mele și ține la tine sfaturile mele. |
| 2 | Ține sfaturile mele și vei trăi; păzește învățăturile mele ca lumina ochilor. |
| 3 | Leagă-le la degete, scrie-le pe tăblița inimii tale. |
| 4 | Zi înțelepciunii: „Tu ești sora mea!” Și numește priceperea prietena ta – |
| 5 | ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuințează cuvinte ademenitoare. |
| 6 | Stăteam la fereastra casei mele și mă uitam prin zăbrele. |
| 7 | Am zărit printre cei neîncercați, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte. |
| 8 | Trecea pe uliță, la colțul unde stătea una din aceste străine, și a apucat pe calea care ducea spre locuința ei. |
| 9 | Era în amurg, seara, în noaptea neagră și întunecoasă. |
| 10 | Și iată că i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă și cu inima șireată. |
| 11 | Era bună de gură și fără astâmpăr; picioarele nu-i puteau sta acasă: |
| 12 | când în uliță, când în piețe, pe la toate colțurile stătea la pândă. |
| 13 | Ea l-a îmbrățișat și l-a sărutat, și cu o față fără rușine i-a zis: |
| 14 | „Eram datoare cu o jertfă de mulțumire, azi mi-am împlinit juruințele. |
| 15 | De aceea ți-am ieșit înainte să te caut, și te-am și găsit. |
| 16 | Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu așternut de pânzeturi din Egipt; |
| 17 | mi-am stropit așternutul cu smirnă, aloe și scorțișoară. |
| 18 | Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineață, să ne desfătăm cu dezmierdări. |
| 19 | Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă, |
| 20 | a luat cu el sacul cu bani și nu se va întoarce acasă decât la luna nouă.” |
| 21 | Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit și l-a atras cu buzele ei ademenitoare. |
| 22 | Deodată a început să meargă după ea ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă, |
| 23 | ca pasărea care dă buzna în laț, fără să știe că o va costa viața, până ce săgeata îi străpunge ficatul. |
| 24 | Și acum, fiilor, ascultați-mă și luați aminte la cuvintele gurii mele. |
| 25 | Să nu ți se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei. |
| 26 | Căci ea a făcut să cadă multe jertfe și mulți sunt cei pe care i-a ucis ea. |
| 27 | Casa ei este drumul spre Locuința morților, drumul care coboară spre locașurile morții. |
