| 1 | Nu strigă înțelepciunea și nu-și înalță priceperea glasul? |
| 2 | Ea se așază sus pe înălțimi, afară pe drum, la răspântii, |
| 3 | și strigă lângă porți, la intrarea cetății, la intrarea porților: |
| 4 | „Oamenilor, către voi strig, și spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu. |
| 5 | Învățați-vă minte, proștilor, și înțelepțiți-vă, nebunilor! |
| 6 | Ascultați, căci am lucruri mari de spus, și buzele mi se deschid ca să învețe pe alții ce este drept. |
| 7 | Căci gura mea vestește adevărul, și buzele mele urăsc minciuna! |
| 8 | Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele. |
| 9 | Toate sunt lămurite pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit știința. |
| 10 | Primiți mai degrabă învățăturile mele decât argintul, și mai degrabă știința decât aurul scump. |
| 11 | Căci înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele, și niciun lucru de preț nu se poate asemui cu ea. |
| 12 | Eu, Înțelepciunea, am ca locuință mintea și pot născoci cele mai chibzuite planuri. |
| 13 | Frica de Domnul este urârea răului; trufia și mândria, purtarea rea și gura mincinoasă, iată ce urăsc eu. |
| 14 | De la mine vine sfatul și izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea. |
| 15 | Prin mine împărățesc împărații și dau voievozii porunci drepte. |
| 16 | Prin mine cârmuiesc dregătorii și mai marii, toți judecătorii pământului. |
| 17 | Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc. |
| 18 | Cu mine este bogăția și slava, avuțiile trainice și dreptatea. |
| 19 | Rodul meu este mai bun decât aurul cel mai curat, și venitul meu întrece argintul cel mai ales. |
| 20 | Eu umblu pe calea nevinovăției, pe mijlocul cărărilor neprihănirii, |
| 21 | ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile. |
| 22 | Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. |
| 23 | Eu am fost așezată din veșnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. |
| 24 | Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape; |
| 25 | am fost născută înainte de întărirea munților, înainte de a fi dealurile, |
| 26 | când nu era încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă din pulberea lumii. |
| 27 | Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de față; când a tras o zare pe fața adâncului, |
| 28 | când a pironit norii sus și când au țâșnit cu putere izvoarele adâncului, |
| 29 | când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului, |
| 30 | eu eram meșterul Lui, la lucru lângă El, și în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui, |
| 31 | jucând pe rotocolul pământului Său și găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor. |
| 32 | Și acum, fiilor, ascultați-mă, căci ferice de cei ce păzesc căile mele! |
| 33 | Ascultați învățătura, ca să vă faceți înțelepți, și nu lepădați sfatul meu. |
| 34 | Ferice de omul care m-ascultă, care veghează zilnic la porțile mele și păzește pragul ușii mele. |
| 35 | Căci cel ce mă găsește, găsește viața și capătă bunăvoința Domnului. |
| 36 | Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își vatămă sufletul său; toți cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea.” |
