| 1 | Muștele moarte strică și acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot așa puțină nebunie biruie înțelepciunea și slava. |
| 2 | Inima înțeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stânga lui. |
| 3 | Și pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipsește mintea și spune tuturor că este un nebun! |
| 4 | Când izbucnește împotriva ta mânia celui ce stăpânește, nu-ți părăsi locul, căci sângele rece te păzește de mari păcate. |
| 5 | Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greșeală care vine de la cel ce cârmuiește; |
| 6 | nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogații stau în locuri de jos. |
| 7 | Am văzut robi călare, și voievozi mergând pe jos ca niște robi. |
| 8 | Cine sapă groapa altuia cade el în ea, și cine surpă un zid va fi mușcat de un șarpe. |
| 9 | Cine sfărâmă pietre este rănit de ele, și cine despică lemne este în primejdie. |
| 10 | Când se tocește fierul și rămâne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înțelepciune. |
| 11 | Când mușcă șarpele, fiindcă n-a fost vrăjit, vrăjitorul n-are niciun câștig din meșteșugul lui. |
| 12 | Cuvintele unui înțelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea. |
| 13 | Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, și cel din urmă este o nebunie și mai rea. |
| 14 | Nebunul spune o mulțime de vorbe, măcar că omul nu știe ce se va întâmpla; și cine-i va spune ce va fi după el? |
| 15 | Truda nebunului obosește pe cel ce nu cunoaște drumul spre cetate. |
| 16 | Vai de tine, țară al cărei împărat este un copil și ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineață! |
| 17 | Ferice de tine, țară al cărei împărat este de neam mare și ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită ca să-și întărească puterile, nu ca să se dedea la beție! |
| 18 | Când mâinile sunt leneșe, se lasă grinda, și, când se lenevesc mâinile, plouă în casă. |
| 19 | Ospețele se fac pentru petrecere, vinul înveselește viața, iar argintul le dă pe toate. |
| 20 | Nu blestema pe împărat, nici chiar în gând, și nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ți ducă vorba, și un sol înaripat să-ți dea pe față vorbele. |
