| 1 | Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor, și ziua morții, decât ziua nașterii. |
| 2 | Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îți aduci aminte de sfârșitul oricărui om, și cine trăiește își pune la inimă lucrul acesta. |
| 3 | Mai bună este întristarea decât râsul; căci, prin întristarea feței, inima se face mai bună. |
| 4 | Inima înțelepților este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. |
| 5 | Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului decât să asculți la cântecul celor fără minte. |
| 6 | Căci râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Și aceasta este o deșertăciune. |
| 7 | Averea luată prin silă înnebunește pe cel înțelept, și mita strică inima. |
| 8 | Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat. |
| 9 | Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuiește în sânul nebunilor. |
| 10 | Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?”, căci nu din înțelepciune întrebi așa. |
| 11 | Înțelepciunea prețuiește cât o moștenire, și chiar mai mult, pentru cei ce văd soarele. |
| 12 | Căci ocrotire dă și înțelepciunea, ocrotire dă și argintul; dar un folos mai mult al științei este că înțelepciunea ține în viață pe cei ce o au. |
| 13 | Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb? |
| 14 | În ziua fericirii, fii fericit, și în ziua nenorocirii, gândește-te că Dumnezeu a făcut și pe una și pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată ști nimic din ce va fi după el. |
| 15 | Tot felul de lucruri am văzut în zilele deșertăciunii mele. Este câte un om fără prihană care piere în neprihănirea lui, și este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui. |
| 16 | Nu fi prea neprihănit și nu te arăta prea înțelept: pentru ce să te pierzi singur? |
| 17 | Dar nu fi nici peste măsură de rău și nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme? |
| 18 | Bine este să ții la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o lași din mână; căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea. |
| 19 | Înțelepciunea face pe cel înțelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate. |
| 20 | Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. |
| 21 | Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! |
| 22 | Căci știe inima ta de câte ori ai vorbit și tu de rău pe alții. |
| 23 | Toate acestea le-am cercetat cu înțelepciune. Am zis: „Mă voi înțelepți.” Dar înțelepciunea a rămas departe de mine. |
| 24 | Cu mult mai departe decât era mai înainte, și ce adâncă! Cine o va putea găsi? |
| 25 | M-am apucat și am cercetat toate lucrurile, cu gând să înțeleg, să adâncesc și să caut înțelepciunea și rostul lucrurilor, și să pricep nebunia răutății și rătăcirea prostiei. |
| 26 | Și am găsit că mai amară decât moartea este femeia a cărei inimă este o cursă și un laț și ale cărei mâini sunt niște lanțuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea. |
| 27 | Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetând lucrurile unul câte unul ca să le pătrund rostul; |
| 28 | iată ce-mi caută și acum sufletul, și n-am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n-am găsit în toate acestea. |
| 29 | Numai iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii. |
