| 1 | Cântarea cântărilor făcută de Solomon. |
| 2 | Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul, |
| 3 | mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată, de aceea te iubesc pe tine fetele! |
| 4 | Trage-mă după tine! Și haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui… Ne vom înveseli și ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept ești iubit. |
| 5 | Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului și cum sunt covoarele lui Solomon. |
| 6 | Nu vă uitați că sunt așa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine, și m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseții mele n-am păzit-o. |
| 7 | Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea, unde îți paști oile, unde te odihnești la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarășilor tăi? – |
| 8 | Dacă nu știi, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele oilor și paște-ți iezii lângă colibele păstorilor. |
| 9 | Cu iapa înhămată la carele lui faraon te asemăn eu pe tine, scumpa mea. |
| 10 | Ce frumoși îți sunt obrajii în mijlocul lănțișoarelor de la gât și ce frumos îți este gâtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare! |
| 11 | Îți vom face deci lănțișoare de aur cu stropituri de argint. – |
| 12 | Cât stă împăratul la masa lui, nardul meu își răspândește mirosul. |
| 13 | Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir care se odihnește între țâțele mele. |
| 14 | Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniță din viile din En-Ghedi. – |
| 15 | Ce frumoasă ești, iubito, uite ce frumoasă ești cu ochii tăi de porumbiță! – |
| 16 | Ce frumos ești, preaiubitule, ce plăcut ești! Verdeața este patul nostru! – |
| 17 | Cedrii sunt grinzile caselor noastre, și chiparoșii sunt pardoselile noastre. – |
