| 1 | „Vai de cei ce rostesc hotărâri nelegiuite și de cei ce scriu porunci nedrepte |
| 2 | ca să nu facă dreptate săracilor și să răpească dreptul nenorociților poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor și să jefuiască pe orfani! |
| 3 | Ce veți face voi în ziua pedepsei și a pieirii, care va veni din depărtare peste voi? La cine veți fugi după ajutor și unde vă veți lăsa bogăția? |
| 4 | Unii vor fi îngenuncheați între cei prinși în război, iar alții vor cădea între cei morți.” Cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește, și mâna Lui tot întinsă este. |
| 5 | „Vai de asirian – zice Domnul – nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele! |
| 6 | I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit, l-am trimis împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prade și să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe ulițe. |
| 7 | Dar el nu judecă așa și nu acesta este gândul inimii lui; ci el nu se gândește decât să nimicească, decât să prăpădească neamurile cu grămada. |
| 8 | Căci el zice: „Nu sunt voievozii mei tot atâția împărați? |
| 9 | Nu s-a întâmplat cu Calno la fel ca și cu Carchemișul? Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca și cu Arpadul? Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca Damascului? |
| 10 | După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărățiile idolilor (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim și în Samaria), |
| 11 | cum am făcut Samariei și idolilor ei, nu voi face și Ierusalimului și icoanelor lui?” |
| 12 | „Dar, după ce Domnul Își va împlini toată lucrarea Lui pe muntele Sionului și la Ierusalim, voi pedepsi – zice Domnul – pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate și pentru trufia privirilor lui semețe, |
| 13 | căci el a zis: „Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri și prin înțelepciunea mea – căci sunt priceput – am împins înapoi hotarele popoarelor și le-am jefuit vistieriile, și, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce ședeau pe scaunele lor de domnie; |
| 14 | am pus mâna pe bogățiile popoarelor ca pe un cuib și cum se strâng niște ouă părăsite, așa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a mișcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.” |
| 15 | Se fălește oare securea împotriva celui ce se slujește de ea? Sau se mândrește ferăstrăul față de cel ce-l mânuiește? Ca și cum nuiaua ar mișca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn! |
| 16 | De aceea, Domnul Dumnezeul oștirilor va trimite ofilirea prin războinicii lui cei voinici; și între aleșii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc. |
| 17 | Lumina lui Israel se va preface în foc, și Sfântul lui într-o flacără care va mistui și va arde spinii și mărăcinii lui, într-o zi. |
| 18 | Va arde, trup și suflet, strălucirea pădurii și câmpiilor lui, de va fi ca un bolnav care cade în leșin. |
| 19 | Ceilalți copaci din pădurea lui vor putea fi numărați, și un copil le-ar putea scrie numărul. |
| 20 | În ziua aceea, rămășița lui Israel și cei scăpați din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea; ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel. |
| 21 | O rămășiță, rămășița lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic. |
| 22 | Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuși numai o rămășiță se va întoarce, căci nimicirea este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea. |
| 23 | Și nimicirea aceasta care a fost hotărâtă, Domnul Dumnezeul oștirilor o va aduce la îndeplinire în toată țara. |
| 24 | Totuși așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor: „Poporul Meu, care locuiești în Sion, nu te teme de asirian; da, el te lovește cu nuiaua și își ridică toiagul asupra ta cum făceau egiptenii. |
| 25 | Dar, peste puțină vreme, pedeapsa va înceta, și mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească.” |
| 26 | Domnul oștirilor va învârti biciul împotriva lui, cum a lovit pe Madian la stânca Oreb; și Își va mai ridica toiagul o dată asupra mării, ca odinioară în Egipt. |
| 27 | În ziua aceea se va lua povara lui de pe umărul tău, și jugul lui, de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime. |
| 28 | El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, își lasă calabalâcul la Micmaș. |
| 29 | Trec trecătoarea, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibeea lui Saul o ia la fugă. – |
| 30 | Ridică-ți glasul, fiica Galimului! Ia seama, Lais! Vai de tine, Anatot! – |
| 31 | Madmena se împrăștie, locuitorii din Ghebim fug. |
| 32 | Încă o zi de oprire la Nob, și amenință cu mâna lui muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului. |
| 33 | Iată, Domnul Dumnezeul oștirilor taie crăcile cu putere; cei mai mari sunt tăiați, cei mai înalți sunt doborâți. |
| 34 | Dă jos cu fierul crângul pădurii, și Libanul cade sub mâna Celui Puternic. |
