| 1 | Vai de tine, țară în care răsună zăngănit de arme și care ești dincolo de râurile Etiopiei! |
| 2 | Tu, care trimiți soli pe mare în corăbii de papură care plutesc pe luciul apelor! „Duceți-vă, soli iuți, la neamul acela tare și puternic, la poporul acela înfricoșat de la începutul lui, neam puternic care zdrobește totul și a cărui țară este tăiată de râuri.” |
| 3 | Voi toți, locuitori ai lumii, și voi, locuitori ai pământului, luați seama când se înalță steagul pe munți și ascultați când sună trâmbița! |
| 4 | Căci așa mi-a vorbit Domnul: „Eu privesc liniștit din locuința Mea, pe căldura arzătoare a luminii soarelui și pe aburul de rouă, în vipia secerișului.” |
| 5 | Dar înainte de seceriș, când cade floarea, și rodul se face aguridă, El taie îndată mlădițele cu cosoare, ba taie chiar lăstarii și-i aruncă… |
| 6 | Și asirienii vor fi lăsați astfel pradă păsărilor răpitoare din munți și fiarelor pământului; păsările de pradă vor petrece vara pe trupurile lor moarte, și fiarele pământului vor ierna pe ele. |
| 7 | În vremea aceea, se vor aduce daruri de mâncare Domnului oștirilor de poporul cel tare și puternic, de poporul cel înfricoșat de la începutul lui, neam puternic care zdrobește totul și a cărui țară este tăiată de râuri: vor fi aduse acolo unde locuiește Numele Domnului oștirilor, pe muntele Sionului. |
