| 1 | Iată, Domnul deșartă țara și o pustiește, îi răstoarnă fața și risipește locuitorii; |
| 2 | cum se întâmplă preotului se întâmplă și poporului: stăpânului, ca și slugii; stăpânei, ca și slujnicei; vânzătorului, ca și cumpărătorului; celui ce dă cu împrumut, ca și celui ce ia cu împrumut; datornicului, ca și cel căruia îi este dator. |
| 3 | Țara este pustiită de tot și prădată; căci Domnul a hotărât așa. |
| 4 | Țara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniți și tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, |
| 5 | căci țara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu țineau poruncile și rupeau legământul cel veșnic! |
| 6 | De aceea mănâncă blestemul țara și suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiți locuitorii țării și nu mai rămâne decât un mic număr din ei. |
| 7 | Mustul stă trist, via este veștejită; toți cei ce erau cu inima veselă suspină. |
| 8 | A încetat desfătarea timpanelor, s-a sfârșit veselia gălăgioasă, s-a dus bucuria harpei. |
| 9 | Nu se mai cântă când se bea vin, și băuturile tari li se par amare celor ce le beau. |
| 10 | Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. |
| 11 | Pe ulițe se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nicio veselie în țară. |
| 12 | Numai pustiire a mai rămas în cetate, și porțile stau dărâmate. |
| 13 | Da, în țară, în mijlocul popoarelor este ca atunci când se scutură măslinul sau ca la culesul ciorchinilor rămași după culesul viei. |
| 14 | Ceilalți însă, care vor mai rămâne, își înalță glasul, scot strigăte de veselie; de pe țărmurile mării, laudă măreția Domnului. – |
| 15 | Proslăviți, dar, pe Domnul în locurile unde strălucește lumină, lăudați Numele Domnului Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării! – |
| 16 | De la marginile pământului auzim cântând: „Slavă Celui Neprihănit!” Dar eu zic: „Sunt pierdut! Sunt pierdut! Vai de mine! Jefuitorii jefuiesc, jefuitorii se înverșunează la jaf.” |
| 17 | Groaza, groapa și lațul vin peste tine, locuitor al țării! |
| 18 | Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă, și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț; căci se deschid stăvilarele de sus și se clatină temeliile pământului! |
| 19 | Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, |
| 20 | pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, și nu se mai ridică. |
| 21 | În ziua aceea, Domnul va pedepsi în cer oștirea de sus, iar pe pământ pe împărații pământului. |
| 22 | Aceștia vor fi strânși ca prinși de război și puși într-o temniță, vor fi închiși în gherle și, după un mare număr de zile, vor fi pedepsiți. |
| 23 | Luna va fi acoperită de rușine, și soarele, de groază; căci Domnul oștirilor va împărăți pe muntele Sionului și la Ierusalim, strălucind de slavă în fața bătrânilor Lui. – |
