| 1 | Ascultați-Mă, voi care umblați după neprihănire, care căutați pe Domnul! Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți, spre gaura gropii din care ați fost scoși. |
| 2 | Uitați-vă la părintele vostru Avraam și spre Sara, care v-a născut; căci l-am chemat când era numai el singur, l-am binecuvântat și înmulțit. |
| 3 | Tot astfel, Domnul are milă de Sion și mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustiul lui ca un rai, și pământul lui uscat, ca o grădină a Domnului. Bucuria și veselia vor fi în mijlocul lui, mulțumiri și cântări de laudă. |
| 4 | Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieși legea, și voi pune legea Mea lumină popoarelor. |
| 5 | Neprihănirea Mea este aproape, mântuirea Mea se va arăta, și brațele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nădăjdui în Mine și se vor încrede în brațul Meu. |
| 6 | Ridicați ochii spre cer și priviți în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pământul se va preface în zdrențe ca o haină, și locuitorii lui vor muri ca niște muște; dar mântuirea Mea va dăinui în veci, și neprihănirea Mea nu va avea sfârșit. |
| 7 | Ascultați-Mă, voi care cunoașteți neprihănirea, popor care ai în inimă legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor și nu tremura de ocările lor. |
| 8 | Căci îi va mânca molia ca pe o haină și-i va roade viermele cum roade lâna; dar neprihănirea Mea va dăinui în veci, și mântuirea Mea se va întinde din veac în veac.” |
| 9 | Trezește-te, trezește-te și îmbracă-te cu putere, braț al Domnului! Trezește-te ca în zilele de odinioară și în veacurile din vechime! Oare n-ai doborât Tu Egiptul și ai străpuns balaurul? |
| 10 | Nu ești Tu acela care ai uscat marea, apele adâncului celui mare, și ai croit în adâncimile mării un drum pentru trecerea celor răscumpărați? |
| 11 | Astfel cei răscumpărați de Domnul se vor întoarce, vor veni în Sion cu cântări de biruință, și o bucurie veșnică le va încununa capul; îi va apuca veselia și bucuria, iar durerea și gemetele vor fugi. |
| 12 | „Eu, Eu vă mângâi. Dar cine ești tu, ca să te temi de omul cel muritor, și de fiul omului, care trece ca iarba, |
| 13 | și să uiți pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile și a întemeiat pământul? De ce să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mâniei asupritorului, când umblă să te nimicească? Unde este mânia asupritorului? |
| 14 | În curând cel încovoiat sub fiare va fi dezlegat; nu va muri în groapă și nu va duce lipsă de pâine. |
| 15 | Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care stârnesc marea și fac să-i urle valurile și al cărui nume este Domnul oștirilor. |
| 16 | Eu pun cuvintele Mele în gura ta și te acopăr cu umbra mâinii Mele, ca să întind ceruri noi și să întemeiez un pământ nou, și să zic Sionului: „Tu ești poporul Meu!” |
| 17 | Trezește-te, trezește-te! Scoală-te, Ierusalime care ai băut din mâna Domnului potirul mâniei Lui, care ai băut, ai sorbit până în fund potirul amețelii! |
| 18 | Căci nu este niciunul care să-l călăuzească din toți copiii pe care i-a născut, nu este niciunul care să-l ia de mână din toți copiii pe care i-a crescut. |
| 19 | Amândouă aceste lucruri ți s-au întâmplat: – dar cine te va plânge? – pustiirea și dărăpănarea, foametea și sabia. – „Cum să te mângâi Eu?” |
| 20 | Fiii tăi leșinați zăceau în toate colțurile ulițelor ca cerbul într-un laț, plini de mânia Domnului și de mustrarea Dumnezeului tău. |
| 21 | De aceea, nenorocitule, beat ce ești, dar nu de vin, ascultă: |
| 22 | Așa vorbește Domnul tău, Domnul Dumnezeul tău care apără pe poporul Lui: „Iată că îți iau din mână potirul amețelii, potirul mâniei Mele, ca să nu mai bei din el! |
| 23 | Și îl voi pune în mâna asupritorilor tăi, care îți ziceau: „Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!” Îți făceai atunci spinarea ca un pământ și ca o uliță pentru trecători.” |
