| 1 | S-a întâmplat, pe vremea lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, împăratul lui Iuda, că Rețin, împăratul Siriei, s-a suit cu Pecah, fiul lui Remalia, împăratul lui Israel, împotriva Ierusalimului, ca să-l bată; dar n-a putut să-l bată. |
| 2 | Când au venit și au spus casei lui David: „Sirienii au tăbărât în Efraim!”, a tremurat inima lui Ahaz și inima poporului său, cum se clatină copacii din pădure când bate vântul. |
| 3 | Atunci Domnul a zis lui Isaia: „Ieși înaintea lui Ahaz, tu și fiul tău Șear-Iașub, la capătul canalului de apă al iazului de sus, pe drumul care duce la ogorul înălbitorului |
| 4 | și spune-i: „Ia seama și fii liniștit; nu te teme de nimic, și să nu ți se înmoaie inima din pricina acestor două cozi de tăciuni care fumegă: din pricina mâniei lui Rețin și a Siriei, și din pricina fiului lui Remalia! |
| 5 | Nu te teme că Siria gândește rău împotriva ta și că Efraim și fiul lui Remalia zic: |
| 6 | „Să ne suim împotriva lui Iuda, să batem cetatea, s-o spargem și să punem împărat în ea pe fiul lui Tabeel.” |
| 7 | Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Așa ceva nu se va întâmpla și nu va avea loc. |
| 8 | Căci Damascul va fi capitala Siriei, și Rețin va fi capitala Damascului. Și peste șaizeci și cinci de ani Efraim va fi nimicit și nu va mai fi un popor. |
| 9 | Samaria va fi capitala lui Efraim, și fiul lui Remalia va fi capul Samariei. Dacă nu credeți, nu veți sta în picioare.” |
| 10 | Domnul a vorbit din nou lui Ahaz și i-a zis: |
| 11 | „Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău; cere-l, fie în locurile de jos, fie în locurile de sus.” |
| 12 | Ahaz a răspuns: „Nu vreau să cer nimic, ca să nu ispitesc pe Domnul.” |
| 13 | Isaia a zis atunci: „Ascultați totuși, casa lui David! Nu vă ajunge oare să obosiți răbdarea oamenilor, de mai obosiți și pe a Dumnezeului meu? |
| 14 | De aceea, Domnul însuși vă va da un semn: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un Fiu și-I va pune numele Emanuel. |
| 15 | El va mânca smântână și miere până va ști să lepede răul și să aleagă binele. |
| 16 | Dar înainte ca să știe copilul să lepede răul și să aleagă binele, țara, de ai cărei doi împărați te temi tu, va fi pustiită. |
| 17 | Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău și peste casa tatălui tău zile cum n-au mai fost niciodată, din ziua când s-a despărțit Efraim de Iuda (adică pe împăratul Asiriei).” |
| 18 | În ziua aceea, Domnul va șuiera muștelor de la capătul râurilor Egiptului și albinelor din țara Asiriei; |
| 19 | ele vor veni și se vor așeza toate în vâlcelele pustii și în crăpăturile stâncilor, pe toate tufișurile și pe toate imașurile. |
| 20 | În ziua aceea, Domnul va rade, cu un brici luat cu chirie de dincolo de Râu, și anume cu împăratul Asiriei, capul și părul de pe picioare; ba va rade chiar și barba. |
| 21 | În ziua aceea, fiecare va hrăni numai o juncă și două oi, |
| 22 | și vor da un așa belșug de lapte încât vor mânca smântână; căci cu smântână și cu miere se vor hrăni toți cei ce vor rămâne în țară. |
| 23 | În ziua aceea, orice loc care va avea o mie de butuci de viță, prețuind o mie de sicli de argint, va fi lăsat pradă mărăcinilor și spinilor; |
| 24 | vor intra acolo cu săgeți și cu arcul, căci toată țara nu va fi decât mărăcini și spini. |
| 25 | Și toți munții lucrați cu cazmaua acum nu vor mai fi cutreierați, de frica mărăcinilor și a spinilor; vor da drumul boilor în ei și le vor bătători oile. |
