| 1 | Iată cuvântul Domnului care a vorbit lui Ieremia din partea Domnului astfel: |
| 2 | „Ascultați cuvintele acestui legământ și spuneți-le oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului! |
| 3 | Zi-le: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: „Blestemat să fie omul care n-ascultă cuvintele legământului acestuia |
| 4 | pe care l-am poruncit părinților voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din cuptorul de fier, zicând: „Ascultați glasul Meu și faceți tot ce vă voi porunci; și veți fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru; |
| 5 | atunci voi împlini jurământul pe care l-am făcut părinților voștri că le voi da o țară în care curge lapte și miere, cum vedeți astăzi.” – Și eu am răspuns: „Amin, Doamne!” |
| 6 | Domnul mi-a zis iarăși: „Vestește toate cuvintele acestea în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului și zi: „Ascultați cuvintele legământului acestuia și împliniți-le! |
| 7 | Căci am înștiințat pe părinții voștri, din ziua când i-am scos din țara Egiptului și până în ziua de azi; i-am înștiințat în toate diminețile, zicând: „Ascultați glasul Meu!” |
| 8 | Dar ei n-au ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am împlinit asupra lor toate cuvintele legământului acestuia pe care le poruncisem să-l păzească, și pe care nu l-au păzit.” |
| 9 | Domnul mi-a zis: „Este o uneltire între bărbații lui Iuda și între locuitorii Ierusalimului. |
| 10 | S-au întors la nelegiuirile celor dintâi părinți ai lor care n-au vrut să asculte cuvintele Mele și s-au dus și ei după alți dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel și casa lui Iuda au călcat legământul Meu pe care-l făcusem cu părinții lor.” |
| 11 | De aceea, așa vorbește Domnul: „Iată, voi aduce peste ei niște nenorociri din care nu vor putea să scape. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta! |
| 12 | Cetățile lui Iuda și locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme pe dumnezeii cărora le aduc tămâie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor. |
| 13 | Căci câte cetăți ai, atâția dumnezei ai, Iuda! Și câte ulițe are Ierusalimul, atâtea altare ați ridicat idolilor, altare ca să aduceți tămâie lui Baal!… – |
| 14 | Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălța nici cereri, nici rugăciuni pentru ei; căci nu-i voi asculta nicidecum când Mă vor chema din pricina nenorocirii lor. |
| 15 | Ce ar putea să facă preaiubitul Meu popor în Casa Mea? Să facă o mulțime de nelegiuiri în ea? Vor îndepărta juruințele și carnea sfântă, răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te bucuri! – |
| 16 | „Măslin verde, gras și cu roade frumoase și plăcute” este numele pe care ți-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari trosnituri îl arde cu foc, și ramurile lui sunt sfărâmate. |
| 17 | Căci Domnul oștirilor care te-a sădit cheamă nenorocirea peste tine din pricina răutății casei lui Israel și a casei lui Iuda pe care au făcut-o ca să Mă mânie, aducând tămâie lui Baal.” |
| 18 | Domnul mi-a dat de știre, și am știut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor. |
| 19 | Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie și nu știam planurile rele pe care le urzeau ei împotriva mea zicând: „Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stârpim din pământul celor vii ca să nu i se mai pomenească numele.” |
| 20 | „O, Doamne Dumnezeul oștirilor, Tu care ești un judecător drept, care cercetezi rărunchii și inimile: fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ție Îți încredințez pricina mea!” |
| 21 | De aceea așa vorbește Domnul împotriva oamenilor din Anatot care vor să-ți ia viața și zic: „Nu proroci în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!” |
| 22 | De aceea așa vorbește Domnul oștirilor: „Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri uciși de sabie, iar fiii și fiicele lor vor muri de foamete. |
| 23 | Și niciunul din ei nu va scăpa, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot în anul când îi voi pedepsi.” |
