1 | Pașhur, fiul lui Imer, preot și priveghetor de căpetenie în Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri. |
2 | Și Pașhur a lovit pe prorocul Ieremia și l-a aruncat în temnița cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, în Casa Domnului. |
3 | Dar a doua zi, Pașhur a scos pe Ieremia din temniță. Și Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numește Pașhur” ci Magor-Misabib. |
4 | Căci așa vorbește Domnul: „Iată, te voi face de groază, pe tine și pe toți prietenii tăi; ei vor cădea uciși de sabia vrăjmașilor lor, și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da de asemenea pe tot Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon și-i va ucide cu sabia. |
5 | Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump și toate vistieriile împăraților lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmașilor lor; aceștia le vor jefui, le vor lua și le vor duce la Babilon. |
6 | Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge la Babilon în robie; acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi cărora le-ai prorocit minciuni.” |
7 | M-ai înduplecat, Doamne, și m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine și m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs, toată lumea își bate joc de mine. |
8 | Căci, ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: „Silnicie și apăsare!”, așa încât cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară și batjocură toată ziua. |
9 | Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El și nu voi mai vorbi în Numele Lui!”, iată că în inima mea este ca un foc mistuitor închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot. |
10 | Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domnește împrejur. – „Învinuiți-l”, strigă ei; „haidem să-l învinuim!” Toți cei ce trăiau în pace cu mine pândesc să vadă dacă mă clatin și zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el și ne vom răzbuna pe el!” |
11 | Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea, prigonitorii mei se vor poticni și nu vor birui. Se vor umple de rușine că n-au lucrat cu chibzuință: de o veșnică rușine care nu se va uita! |
12 | Și acum, Doamne Dumnezeul oștirilor care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ție îmi încredințez pricina. – |
13 | Cântați Domnului, lăudați pe Domnul! Căci El izbăvește sufletul celui nenorocit din mâna celor răi. – |
14 | Blestemată să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama să nu fie binecuvântată! |
15 | Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: „Ți s-a născut un copil de parte bărbătească” și l-a umplut de bucurie cu ea! |
16 | Omul acela să ajungă ca cetățile pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineața și strigăte de război la amiază! |
17 | De ce n-am fost omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu? De ce n-a rămas ea veșnic însărcinată cu mine? |
18 | Pentru ce am ieșit din pântecele mamei ca să văd numai suferință și durere și să-mi isprăvesc zilele în rușine? |