| 1 | Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua urgiei Lui. |
| 2 | El m-a dus, m-a mânat în întuneric, și nu în lumină. |
| 3 | Numai împotriva mea Își întinde și Își întoarce mâna, toată ziua. |
| 4 | Mi-a prăpădit carnea și pielea și mi-a zdrobit oasele. |
| 5 | A făcut zid împrejurul meu și m-a înconjurat cu otravă și durere. |
| 6 | Mă așază în întuneric ca pe cei morți pentru totdeauna. |
| 7 | M-a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m-a pus în lanțuri grele. |
| 8 | Să tot strig și să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primește rugăciunea. |
| 9 | Mi-a astupat calea cu pietre cioplite și mi-a strâmbat cărările. |
| 10 | Mă pândește ca un urs și ca un leu într-un loc ascuns. |
| 11 | Mi-a abătut căile, și apoi S-a aruncat pe mine și m-a pustiit. |
| 12 | Și-a încordat arcul și m-a pus țintă săgeții Lui. |
| 13 | În rărunchi mi-a înfipt săgețile din tolba Lui. |
| 14 | Am ajuns de râsul poporului meu și toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei. |
| 15 | M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin. |
| 16 | Mi-a sfărâmat dinții cu pietre, m-a acoperit cu cenușă. |
| 17 | Mi-ai luat pacea, și nu mai cunosc fericirea. |
| 18 | Și am zis: „S-a dus puterea mea de viață și nu mai am nicio nădejde în Domnul.” – |
| 19 | Gândește-Te la necazul și suferința mea, la pelin și la otravă! |
| 20 | Când își aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine. |
| 21 | Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde: |
| 22 | bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, |
| 23 | ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare! – |
| 24 | „Domnul este partea mea de moștenire”, zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. |
| 25 | Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută. |
| 26 | Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului. |
| 27 | Este bine pentru om să poarte un jug în tinerețea lui. |
| 28 | Să stea singur și să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz; |
| 29 | să-și umple gura cu țărână și să nu-și piardă nădejdea; |
| 30 | să dea obrazul celui ce-l lovește și să se sature de ocări. |
| 31 | Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna. |
| 32 | Ci, când mâhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el, după îndurarea Lui cea mare: |
| 33 | căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor. |
| 34 | Când se calcă în picioare toți prinșii de război ai unei țări, |
| 35 | când se calcă dreptatea omenească în fața Celui Preaînalt, |
| 36 | când este nedreptățit un om în pricina lui, nu vede Domnul? |
| 37 | Cine a spus, și s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului? |
| 38 | Nu iese din gura Celui Preaînalt răul și binele? |
| 39 | De ce să se plângă omul cât trăiește? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui! |
| 40 | Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul. |
| 41 | Să ne înălțăm inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând: |
| 42 | „Am păcătuit, am fost îndărătnici, și nu ne-ai iertat! |
| 43 | În mânia Ta, Te-ai ascuns și ne-ai urmărit, ai ucis fără milă. |
| 44 | Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră. |
| 45 | Ne-ai făcut de batjocură și de ocară printre popoare. |
| 46 | Toți vrăjmașii noștri deschid gura împotriva noastră. |
| 47 | De groază și de groapă am avut parte, de prăpăd și pustiire.” |
| 48 | Șuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu. |
| 49 | Mi se topește ochiul în lacrimi, necurmat și fără răgaz, |
| 50 | până ce Domnul va privi din cer și va vedea. |
| 51 | Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetății mele. |
| 52 | Cei ce mă urăsc fără temei m-au gonit ca pe o pasăre. |
| 53 | Voiau să-mi nimicească viața într-o groapă și au aruncat cu pietre în mine. |
| 54 | Mi-au năvălit apele peste cap, și ziceam: „Sunt pierdut!” |
| 55 | Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii. |
| 56 | Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la suspinele și strigătele mele.” |
| 57 | În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat și ai zis: „Nu te teme!” |
| 58 | Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața! |
| 59 | Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate. |
| 60 | Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea. |
| 61 | Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea, |
| 62 | cuvântările potrivnicilor mei și planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea. |
| 63 | Uită-Te când stau ei jos sau când se scoală. Eu sunt cântecul lor de batjocură. |
| 64 | Răsplătește-le, Doamne, după faptele mâinilor lor! |
| 65 | Împietrește-le inima și aruncă blestemul Tău împotriva lor! |
| 66 | Urmărește-i în mânia Ta și șterge-i de sub ceruri, Doamne!” |
