| 1 | Adu-ți aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te și vezi-ne ocara! |
| 2 | Moștenirea noastră a trecut la niște străini, casele noastre, la cei din alte țări! |
| 3 | Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca niște văduve. |
| 4 | Apa noastră o bem pe bani, și lemnele noastre trebuie să le plătim. |
| 5 | Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire și, când obosim, nu ne dau odihnă. |
| 6 | Am întins mâna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine. |
| 7 | Părinții noștri care au păcătuit nu mai sunt, iar noi le purtăm păcatele. |
| 8 | Robii ne stăpânesc, și nimeni nu ne izbăvește din mâinile lor. |
| 9 | Ne căutăm pâinea cu primejdia vieții noastre, căci ne amenință sabia în pustiu. |
| 10 | Ne arde pielea ca un cuptor de frigurile foamei. |
| 11 | Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare, în cetățile lui Iuda. |
| 12 | Mai marii noștri au fost spânzurați de mâinile lor; bătrânilor nu le-a dat nicio cinste. |
| 13 | Tinerii au fost puși să râșnească, și copiii cădeau sub poverile de lemn. |
| 14 | Bătrânii nu se mai duc la poartă, și tinerii au încetat să mai cânte. |
| 15 | S-a dus bucuria din inimile noastre, și jalea a luat locul jocurilor noastre. |
| 16 | A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit! |
| 17 | Dacă ne doare inima, dacă ni s-au întunecat ochii, |
| 18 | este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă șacalii prin el. |
| 19 | Dar Tu, Doamne, împărățești pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuie din neam în neam! |
| 20 | Pentru ce să ne uiți pe vecie și să ne părăsești pentru multă vreme? |
| 21 | Întoarce-ne la Tine, Doamne, și ne vom întoarce! Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară! |
| 22 | Să ne fi lepădat Tu de tot oare și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult? |
