| 1 | M-am uitat, și iată că pe cerul care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie. |
| 2 | Și Domnul a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in: „Vâră-te între roțile de sub heruvimi, umple-ți mâinile cu cărbunii aprinși care sunt între heruvimi și împrăștie-i peste cetate!” Și el s-a vârât între roți sub ochii mei. |
| 3 | Heruvimii stăteau în partea dreaptă a Casei, când s-a vârât omul acela între roți, iar norul a umplut curtea dinăuntru. |
| 4 | Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi și s-a îndreptat spre pragul Casei, așa încât Templul s-a umplut de nor, și curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului. |
| 5 | Vâjâitul aripilor heruvimilor s-a auzit până la curtea de afară ca glasul Dumnezeului celui Atotputernic când vorbește. |
| 6 | Când a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roți, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus și s-a așezat lângă roți. |
| 7 | Atunci un heruvim a întins mâna între heruvimi, spre focul care era între heruvimi; a luat foc și l-a pus în mâinile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Și omul acesta l-a luat și a ieșit afară. |
| 8 | La heruvimi se vedea ceva ca o mână de om sub aripile lor. |
| 9 | M-am uitat, și iată că lângă heruvimi erau patru roți; o roată lângă un heruvim, și o roată lângă celălalt heruvim; dar roțile acestea străluceau ca o piatră de crisolit. |
| 10 | După înfățișare, toate cele patru roți aveau același chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roți. |
| 11 | Când mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor și nu se învârteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învârtească în mersul lor. |
| 12 | Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor și aripile lor erau pline de ochi ca și cele patru roți dimprejur. |
| 13 | Am auzit cu urechile mele că roțile erau chemate: „roți învârtitoare”. |
| 14 | Fiecare avea patru fețe; fața celui dintâi era o față de heruvim; fața celui de-al doilea, o față de om; a celui de-al treilea, o față de leu; și a celui de-al patrulea, o față de vultur. |
| 15 | Și heruvimii s-au ridicat. Erau făpturile vii pe care le văzusem lângă râul Chebar. |
| 16 | Când mergeau heruvimii, mergeau și roțile cu ei, și când își întindeau heruvimii aripile ca să se înalțe de la pământ, nici roțile nu se depărtau de ei. |
| 17 | Când se opreau ei, se opreau și ele, și când se înălțau ei, se înălțau și ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele. |
| 18 | Slava Domnului a plecat din pragul Templului și s-a așezat pe heruvimi. |
| 19 | Heruvimii și-au întins aripile și s-au înălțat de pe pământ sub ochii mei; când au plecat ei, au plecat și roțile cu ei. S-au oprit la intrarea porții Casei Domnului spre răsărit; și slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor. |
| 20 | Erau făpturile vii pe care le văzusem sub Dumnezeul lui Israel, lângă râul Chebar, și am băgat de seamă că erau heruvimi. |
| 21 | Fiecare avea patru fețe, fiecare avea patru aripi, și sub aripile lor era ceva ca o mână de om. |
| 22 | Dar fețele lor erau ca cele pe care le văzusem la râul Chebar, cu aceeași înfățișare: erau tot ei. Fiecare mergea drept înainte. |
