| 1 | Duhul m-a răpit și m-a dus la poarta de răsărit a Casei Domnului, care caută spre răsărit. Și iată că la intrarea porții erau douăzeci și cinci de oameni; și în mijlocul lor am văzut pe Iaazania, fiul lui Azur, și pe Pelatia, fiul lui Benaia, căpeteniile poporului. |
| 2 | Și Domnul mi-a zis: „Fiul omului, aceștia sunt oamenii care fac planuri nelegiuite și dau sfaturi rele în cetatea aceasta! |
| 3 | Ei zic: „Nu este încă vremea potrivită ca să zidim case! Cetatea este cazanul, și noi suntem carnea.” |
| 4 | De aceea prorocește împotriva lor, prorocește, fiul omului!” |
| 5 | Atunci Duhul Domnului a căzut peste mine și mi-a zis: „Spune: „Așa vorbește Domnul: „Astfel vorbiți voi, casa lui Israel! Și ce vă vine în gând, știu foarte bine! |
| 6 | Ați făcut o mulțime de omoruri în cetatea aceasta și ați umplut ulițele cu cei uciși.” |
| 7 | De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Morții voștri, pe care i-ați întins în mijlocul cetății acesteia, sunt carnea, și ea este cazanul; dar voi veți fi scoși afară din ea. |
| 8 | Vă temeți de sabie, dar Eu voi aduce sabie peste voi, zice Domnul Dumnezeu. |
| 9 | Vă voi scoate din cetatea aceasta, vă voi da în mâinile străinilor și voi împlini judecățile Mele împotriva voastră! |
| 10 | Veți cădea loviți de sabie, vă voi judeca la hotarul lui Israel, și veți ști că Eu sunt Domnul. |
| 11 | Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru, și voi nu veți fi carnea din el: ci la hotarul lui Israel vă voi judeca! |
| 12 | Și veți ști că Eu sunt Domnul, ale cărui porunci nu le-ați urmat și ale cărui legi nu le-ați împlinit, ci ați lucrat după obiceiurile neamurilor care vă înconjoară.” |
| 13 | Pe când proroceam eu, a murit Pelatia, fiul lui Benaia. Eu am căzut cu fața la pământ și am strigat cu glas tare: „Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimicești Tu și ce a mai rămas din Israel?” |
| 14 | Și cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: |
| 15 | „Fiul omului, frații tăi, da, frații tăi cei din robie și toată casa lui Israel sunt aceia despre care zic locuitorii Ierusalimului: „Ei sunt departe de Domnul, țara ne-a fost dată nouă în stăpânire!…” |
| 16 | De aceea spune despre ei: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Dacă-i țin depărtați printre neamuri, dacă i-am risipit în felurite țări, totuși le-am fost un Templu pentru câtăva vreme în țara în care au venit.” |
| 17 | De aceea să le spui: „Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Vă voi strânge din mijlocul popoarelor, vă voi aduna iarăși din țările în care sunteți risipiți și vă voi da țara lui Israel.” |
| 18 | Și când vor veni în ea, vor scoate de acolo toți idolii și toate urâciunile. |
| 19 | Le voi da o altă inimă și voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră și le voi da o inimă de carne, |
| 20 | ca să urmeze poruncile Mele, să păzească și să împlinească legile Mele; și ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor. |
| 21 | Dar acelora a căror inimă simte plăcere față de idolii și urâciunile lor, le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul Dumnezeu.” |
| 22 | După aceea, heruvimii și-au întins aripile, însoțiți de roți, și slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor. |
| 23 | Slava Domnului s-a înălțat din mijlocul cetății și s-a așezat pe muntele de la răsăritul cetății. |
| 24 | Pe mine însă m-a răpit Duhul și m-a dus iarăși, în vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, în Haldeea, la prinșii de război. Și astfel vedenia pe care o avusesem a pierit de la mine. |
| 25 | Apoi am spus prinșilor de război toate lucrurile pe care mi le descoperise Domnul. |
