| 1 | Isus a luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis: |
| 2 | „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. |
| 3 | A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. |
| 4 | A trimis iarăși alți robi și le-a zis: „Spuneți celor poftiți: „Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă.” |
| 5 | Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, și altul la negustoria lui. |
| 6 | Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât. |
| 7 | Când a auzit împăratul, s-a mâniat; a trimis oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. |
| 8 | Atunci a zis robilor săi: „Nunta este gata; dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea. |
| 9 | Duceți-vă, dar, la răspântiile drumurilor și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi.” |
| 10 | Robii au ieșit la răspântii, au strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți. |
| 11 | Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții; și a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. |
| 12 | „Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuțit. |
| 13 | Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. |
| 14 | Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.” |
| 15 | Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. |
| 16 | Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. |
| 17 | Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?” |
| 18 | Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor? |
| 19 | Arătați-Mi banul birului.” Și ei I-au adus un ban. |
| 20 | El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?” |
| 21 | „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dați, dar, cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” |
| 22 | Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat. |
| 23 | În aceeași zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: |
| 24 | „Învățătorule, Moise a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.” |
| 25 | Erau, dar, la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit; și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. |
| 26 | Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. |
| 27 | La urmă, după ei toți, a murit și femeia. |
| 28 | La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă.” |
| 29 | Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. |
| 30 | Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. |
| 31 | Cât privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: |
| 32 | „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii.” |
| 33 | Noroadele care ascultau au rămas uimite de învățătura lui Isus. |
| 34 | Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. |
| 35 | Și unul din ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: |
| 36 | „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” |
| 37 | Isus i-a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.” |
| 38 | Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. |
| 39 | Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” |
| 40 | În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Prorocii.” |
| 41 | Pe când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: |
| 42 | „Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. |
| 43 | Și Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice: |
| 44 | „Domnul a zis Domnului Meu: „Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale”? |
| 45 | Deci dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?” |
| 46 | Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări. |
