| 1 | După două zile era praznicul Paștilor și al Azimelor. Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. |
| 2 | Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.” |
| 3 | Pe când ședea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. |
| 4 | Unora dintre ei le-a fost necaz și ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? |
| 5 | Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei și să se dea săracilor.” Și le era foarte necaz pe femeia aceea. |
| 6 | Dar Isus le-a zis: „Lăsați-o în pace; de ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine; |
| 7 | căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și le puteți face bine oricând voiți, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. |
| 8 | Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare. |
| 9 | Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” |
| 10 | Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoții cei mai de seamă ca să le vândă pe Isus. |
| 11 | Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat și i-au făgăduit bani. Și Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor. |
| 12 | În ziua dintâi a praznicului Azimelor, când jertfeau paștile, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voiești să ne ducem să-Ți pregătim ca să mănânci paștile?” |
| 13 | El a trimis pe doi din ucenicii Săi și le-a zis: „Duceți-vă în cetate; acolo aveți să întâlniți un om ducând un ulcior cu apă: mergeți după el. |
| 14 | Unde va intra el, spuneți stăpânului casei: „Învățătorul zice: „Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc paștile cu ucenicii Mei?” |
| 15 | Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata: acolo să pregătiți pentru noi.” |
| 16 | Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit așa cum le spusese El; și au pregătit paștile. |
| 17 | Seara, Isus a venit cu cei doisprezece. |
| 18 | Pe când ședeau la masă și mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.” |
| 19 | Ei au început să se întristeze și să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?” |
| 20 | „Este unul din cei doisprezece”, le-a răspuns El, „și anume, cel ce întinde mâna cu Mine în blid. |
| 21 | Fiul omului, negreșit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut.” |
| 22 | Pe când mâncau, Isus a luat o pâine; și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat, zicând: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu.” |
| 23 | Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, și au băut toți din el. |
| 24 | Și le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți. |
| 25 | Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței, până în ziua când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.” |
| 26 | După ce au cântat cântările de laudă, au ieșit pe Muntele Măslinilor. |
| 27 | Isus le-a zis: „În noaptea aceasta toți veți avea un prilej de poticnire; pentru că este scris: „Voi bate Păstorul, și oile vor fi risipite.” |
| 28 | Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” |
| 29 | Petru I-a zis: „Chiar dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.” |
| 30 | Și Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” |
| 31 | Dar Petru I-a zis cu și mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Și toți ceilalți au spus același lucru. |
| 32 | S-au dus apoi într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Și Isus a zis ucenicilor Săi: „Ședeți aici până Mă voi ruga.” |
| 33 | A luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se mâhnească foarte tare. |
| 34 | El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați!” |
| 35 | Apoi a mers puțin mai înainte, S-a aruncat la pământ și Se ruga ca, dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela. |
| 36 | El zicea: „Ava – adică: Tată – Ție toate lucrurile Îți sunt cu putință; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu.” |
| 37 | Și a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Și a zis lui Petru: „Simone, tu dormi? Un ceas n-ai fost în stare să veghezi? |
| 38 | Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” |
| 39 | S-a dus iarăși și S-a rugat, zicând aceleași cuvinte. |
| 40 | Apoi S-a întors din nou și i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu știau ce să-I răspundă. |
| 41 | În sfârșit, a venit a treia oară și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor. |
| 42 | Sculați-vă; haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!” |
| 43 | Și îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el a venit o mulțime de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții cei mai de seamă, de cărturari și de bătrâni. |
| 44 | Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta, Acela este; să-L prindeți și să-L duceți sub pază.” |
| 45 | Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus și I-a zis: „Învățătorule!” Și L-a sărutat mult. |
| 46 | Atunci oamenii aceia au pus mâna pe Isus și L-au prins. |
| 47 | Unul din cei ce stăteau lângă El a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea. |
| 48 | Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. |
| 49 | În toate zilele am fost la voi și învățam pe oameni în Templu, și nu M-ați prins. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scripturile.” |
| 50 | Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit. |
| 51 | După El mergea un tânăr care n-avea pe trup decât o învelitoare de pânză de in. Au pus mâna pe el; |
| 52 | dar el și-a lăsat învelitoarea și a fugit în pielea goală. |
| 53 | Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s-au adunat toți preoții cei mai de seamă, bătrânii și cărturarii. |
| 54 | Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui preot; a șezut jos împreună cu aprozii și se încălzea la para focului. |
| 55 | Preoții cei mai de seamă și tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare; dar nu găseau niciuna. |
| 56 | Pentru că mulți făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau. |
| 57 | Unii s-au sculat și au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui și au zis: |
| 58 | „Noi L-am auzit zicând: „Eu voi strica Templul acesta, făcut de mâini omenești, și în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omenești.” |
| 59 | Nici chiar în privința aceasta nu se potrivea mărturisirea lor. |
| 60 | Atunci marele preot s-a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceștia împotriva Ta?” |
| 61 | Isus tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăși și I-a zis: „Ești Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” |
| 62 | „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. „Și veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.” |
| 63 | Atunci marele preot și-a rupt hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? |
| 64 | Ați auzit hula. Ce vi se pare?” Toți L-au osândit să fie pedepsit cu moartea. |
| 65 | Și unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața, să-L bată cu pumnii și să-I zică: „Prorocește!” Iar aprozii L-au primit în palme. |
| 66 | Pe când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot. |
| 67 | Când a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat țintă la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus din Nazaret!” |
| 68 | El s-a lepădat și a zis: „Nu știu, nici nu înțeleg ce vrei să zici.” Apoi a ieșit în pridvor. Și a cântat cocoșul. |
| 69 | Când l-a văzut slujnica, a început iarăși să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.” |
| 70 | Și el s-a lepădat din nou. După puțină vreme, cei ce stăteau acolo, au zis iarăși lui Petru: „Nu mai încape îndoială că ești unul din oamenii aceia; căci ești galileean, și graiul tău seamănă cu al lor.” |
| 71 | Atunci el a început să se blesteme și să se jure: „Nu cunosc pe Omul acesta despre care vorbiți!” |
| 72 | Îndată a cântat cocoșul a doua oară. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și gândindu-se la acest lucru, a început să plângă. |
