| 1 | Isus a mai spus ucenicilor Săi: „Un om bogat avea un ispravnic care a fost pârât la el că-i risipește averea. |
| 2 | El l-a chemat și i-a zis: „Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ți socoteala de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poți fi ispravnic.” |
| 3 | Ispravnicul și-a zis: „Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine. |
| 4 | Știu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.” |
| 5 | A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său și a zis celui dintâi: „Cât ești dator stăpânului meu?” |
| 6 | „O sută de măsuri de untdelemn”, a răspuns el. Și i-a zis: „Ia-ți zapisul și șezi degrabă de scrie cincizeci.” |
| 7 | Apoi a zis altuia: „Dar tu cât ești dator?” „O sută de măsuri de grâu”, a răspuns el. Și i-a zis: „Ia-ți zapisul și scrie optzeci.” |
| 8 | Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înțelept. Căci fiii veacului acestuia, față de semenii lor, sunt mai înțelepți decât fiii luminii. |
| 9 | Și Eu vă zic: faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor nedrepte, pentru ca atunci când veți muri, să vă primească în corturile veșnice. |
| 10 | Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari; și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari. |
| 11 | Deci, dacă n-ați fost credincioși în bogățiile nedrepte, cine vă va încredința adevăratele bogății? |
| 12 | Și, dacă n-ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? |
| 13 | Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul, și va iubi pe celălalt sau va ține numai la unul, și va nesocoti pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.” |
| 14 | Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau și ei toate lucrurile acestea și își băteau joc de El. |
| 15 | Isus le-a zis: „Voi căutați să vă arătați neprihăniți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaște inimile; pentru că ce este înălțat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. |
| 16 | Legea și prorocii au ținut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu se propovăduiește; și fiecare, ca să intre în ea, dă năvală. |
| 17 | Este mai lesne să treacă cerul și pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege. |
| 18 | Oricine își lasă nevasta și ia pe alta de nevastă preacurvește; și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurvește. |
| 19 | Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și in subțire; și în fiecare zi ducea o viață plină de veselie și strălucire. |
| 20 | La ușa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. |
| 21 | Și dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până și câinii veneau și-i lingeau bubele. |
| 22 | Cu vremea, săracul a murit; și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul, și l-au îngropat. |
| 23 | Pe când era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui |
| 24 | și a strigat: „Părinte Avraame, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.” |
| 25 | „Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ți aminte că, în viața ta, tu ți-ai luat lucrurile bune, și Lazăr și-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit. |
| 26 | Pe lângă toate acestea, între noi și între voi este o prăpastie mare, așa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.” |
| 27 | Bogatul a zis: „Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiți pe Lazăr în casa tatălui meu; |
| 28 | căci am cinci frați, și să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină și ei în acest loc de chin.” |
| 29 | Avraam a răspuns: „Au pe Moise și pe proroci; să asculte de ei.” |
| 30 | „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morți, se vor pocăi.” |
| 31 | Și Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise și pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morți.” |
