HomeMenu
Jesus · Bible · HTML · CSS · JS · PHP · SVG · Applications

Luca 18

1Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase.
2El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, și de oameni nu se rușina.
3În cetatea aceea era și o văduvă care venea des la el și-i zicea: „Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu.”
4Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar, în urmă, și-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem, și de oameni nu mă rușinez,
5totuși, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.”
6Domnul a adăugat: „Auziți ce zice judecătorul nedrept?
7Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei?
8Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?”
9A mai spus și pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniți și disprețuiau pe ceilalți.
10„Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, și altul vameș.
11Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari sau chiar ca vameșul acesta.
12Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.”
13Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer; ci se bătea în piept și zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”
14Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalță va fi smerit; și oricine se smerește va fi înălțat.”
15I-au adus și niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.
16Isus a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei.
17Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, cu niciun chip nu va intra în ea.”
18Un fruntaș a întrebat pe Isus: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?”
19„Pentru ce Mă numești bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
20Știi poruncile: „Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.”
21„Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinerețea mea.”
22Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.”
23Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat.
24Isus a văzut că s-a întristat de tot și a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!
25Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.”
26Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?”
27Isus a răspuns: „Ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.”
28Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.”
29Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casa, sau nevasta, sau frații, sau părinții, sau copiii, pentru Împărăția lui Dumnezeu,
30și să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viața veșnică.”
31Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, și tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.
32Căci va fi dat în mâna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;
33și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”
34Ei n-au înțeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei și nu pricepeau ce le spunea Isus.
35Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea.
36Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.
37I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”
38Și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
39Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă; dar el țipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
40Isus S-a oprit și a poruncit să-l aducă la El; și, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
41„Ce vrei să-ți fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.”
42Și Isus i-a zis: „Capătă-ți vederea. Credința ta te-a mântuit.”
43Numaidecât, orbul și-a căpătat vederea și a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.